luni, 13 martie 2017

Jazz Bazar (martie 2017)


Între variantele a) ”ascult numai ce-mi place” versus b) ”din restul, ce-ar trebui să mai știu?”, acest blog a ales din start varianta incomodă și sinuoasă b) care mi-a caracterizat și emisiunile din anii de radio. Dacă cineva s-a simțit jignit la finalul fluxului gradual de albume din postarea anterioară, să fie sigur că nu asta am intenționat ci doar observarea statistică făcută pentru o perioadă de 15-20 ani asupra modului cum e perceput jazzul global pe la noi în rândul micii comunități românești de fani și mai ales cam ce lipsește din preferințele acestora. Da, știu, oferta de muzică e imensă iar timpul și dispoziția noastră limitate doar pentru ”picături dintr-un ocean”...dar asta nu împiedică să ne conturăm și fixăm în timp criterii cât mai severe de selectare astfel ca din blocul mult mai masiv neexplorat pentru că nu rezonează cu afinitățile personale, să spicuim uneori, fie și aleatoriu, să ”random-izăm”, cum ar zice azi I.T.-iștii, de pe varii surse gen YouTube, Vimeo, bandcamp, site-uri personale, recomandări din ”reviews”-uri, bloguri tematice, etc. Căci nu se știe niciodată, gusturile se supun și ele cu vârsta unui factor variabil ”t”(timp) al lor: ce ne-a plăcut la 20 ani, poate și la 40, s-ar putea să nu mai agreem la 60...și e valabilă, desigur, și reciproca. În fine, nu vreau să schimb gusturi ci să punctez că indiferența și ignoranța ”in corpore” la ce scriu eu pe-aici nu-i nicidecum un afront personal ci lezează de fapt creația și munca atâtor artiști, timp de luni de zile, poate ani...Cât de mulți? Înmulțiți nr. titlurilor de mai jos, să zicem cu un plauzibil X 4 (și asta-i doar o singură postare din cele peste 150 care n-au repetat decât poate accidental nume și niciodată aceleași titluri)
Dacă diseară acum la mijloc de martie aș avea emisiune de jazz la vre-un radio imaginar, în playlist s-ar regăsi piese și dintre următoarele albume:

* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - 2 (Instant Classic, 2017)
Ca să evite clișeele ”World Music” populare, muzicianul polonez la alto clarinet, bas clarinet și exoticul khaen, l-a luat cu el ca la volumul 1 pe producătorul berlinez cunoscut ca ”mooryc”, au compus împreună piesele și au zburat apoi în India la Bangalore pentru a le înregistra acolo cu un grup local, ca să sune totul cât mai autentic, în decembrie 2016.
https://www.facebook.com/zimpelwaclaw/posts/1183607688418594


 



* Switchback (USA / Poland / D)  – Live in Ukraine (Multikulti, 2017)
....Mars Williams (saxes, toys), Hilliard Greene (bass), Waclaw Zimpel (clarinets, flutes, shrutibox), Klaus Kugel (dr, perc)
Aici îl regăsim pe același polonez într-un grup mult orientat spre ”free jazz”/improvizație liberă, marcă impusă de saxofonistul Mars -personajul central- și de basist, ambii americani din Chicago, pe un album pigmentat cu klezmer, clasic contemporan european și folk est-european (aduse de polonez) și cu un ”groove” abstract de tip Zen-budist, opera percuționistului german...Un album mai ”meditativ și elegiac” decât anteriorul al formulei și o dovadă în plus că în țările din jur se întâmplă lucruri cam absente din de-altfel abundentele oferte festivaliero-concertistice autohtone...

http://www.freejazzblog.org/2016/11/switchback-live-in-ukraine-multikulti.html




* Shobaleader One (Squarepusher's Tom Jenkinson) - Elektrac (Warp, 2017)...."Electronic/Art/Space Rock, Jazz, Funk, Soul"
Greu de adăugat ceva în plus la extensia paletei sonice (ca să n-o numesc ”evadare” completă din idiom) oferită aici de același muzician britanic cunoscut sub numele ”Squarepusher” pe unul dintre discurile de care mă puteam ocupa la fel de bine, sau să-l fi amintit ca apariție cel puțin, pe blogul paralel: ”http://victimofspecialrock.blogspot.ro/




* Tohpati Ethnomission (Indonesia) - Mata Hati (Demajors/MoonJune, , 2016)....”archetypal Jazz-Rock-World Fusion”
La circa 6 ani de la anteriorul material apare acest al 2-lea album minuțios pregătit al proiectului asiatic cu chitara liderului Tohpati în prim-plan și cu participarea unei orchestre simfonice din Cehia în piesa de deschidere ”Janger”. Atenție, deși n-am găsit ce înseamnă, nu e nicio legătură între titlul indonezian al albumului aproape identic și numele spioanei olandeze de legendă Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle). Dar acest ”Fusion/World” oriental asiatic vă asigur că merită puțin ”spionat”, nu-i cu nimic mai prejos decât cel vestic și american.



* Maria Chiara Argirò (p-no) – The Fall Dance (Odradek, 2016)....with Leïla Martial (vocals)
Pianista de origine italiană e la primul efort solo veritabil în fruntea unui sextet rezident la Londra pentru un CD cu un booklet bogat în poze și informații. Și pentru că știu deja că excelenta vocalistă Leïla Martial -revelația unei postări anterioare- nu cântă cu oricine și pe orice album, pianista-compozitoare rămâne de urmărit în continuare.





















* EYM Trio (France) - Khamsin (2016)
* EYM Trio (France) - Genesi (2013)
Alte 2 pepite adăugate la panoul francez deja remarcabil de ”new jazz” de care m-am ocupat, deasemenea, recent. Primul meu gând, dincolo de asemănarea de nume, a fost spre turcii de la Taksim Trio, recent văzuți la Timișoara Jazz Festival în noiembrie trecut. Și chiar se pot face unele analogii. De observat evoluția acestui trio în ultimii 3-4 ani, noul ”Khamsin” acoperind stilistic jazz actual și ”World” (muzică din Balcani, Africa de Nord și Orient), pe un album care se derulează ca un jurnal de călătorie cu ecouri din turneele grupului ce a concertat în multe țări între Europa și India. Acum în componență au apărut și 2 invitați, din România (!) și Egipt:
LINE UP : Elie Dufour – piano, Marc Michel – batterie, Yann Phayphet – contrebasse, Marian Badoï – accordéon, Mohamed Abozekry - oud

https://www.youtube.com/watch?v=gCuuEL_N1wU
https://www.youtube.com/watch?v=IMYUivv6pjI





















Peste blocul de albume de mai jos am trecut mai superficial, așa încât doar câteva remarci la micile seturi ordonate după ”labels”:
- În nota obișnuită a așteptărilor consider albumele de la casele de discuri exponentele unui jazz ”middle of the road” (ca dificultate de receptare pe palierul de la ”smooth/crossover” la ”free”/avant-jazz”): Reprise (cu o voce feminină nouă în ”peisaj”), Criss Cross Jazz, ECM (X 2), Pirouet, Tzadik, HighNote, Ropeadope (impresii de călătorie ale tobarului titular), World Galaxy:

* David Binney (a-sax) – The Time Verses (Criss Cross Jazz, 2017)
* Keely Smith - The Intimate Keely Smith (Reprise, 2016)  
* Ronald Bruner Jr. - Triumph (World Galaxy / Alpha Pup Records, 2017)
* Frank Kimbrough (p-no) - Solstice (Pirouet, 2016)
* John Zorn - The Garden of Earthly Delights (Tzadik, 2017)
* Jeremy Pelt (tr) – Make Noise! (HighNote, 2017)
* Nate Smith (dr) - Kinfolk: Postcards from Everywhere (Ropeadope, 2017)
* Julia Hülsmann TrioSooner and Later (ECM, 2017)
* Trio Mediaeval & Arve Henriksen - Rímur (ECM, 2017)

- Mai mult sau mai puțin dezamăgitoare, albumele Concord cu maestrul banjo-ului Béla Fleck și, surprinzător, cele cam fără idei, dinamică și variație, de data asta, de la Hubro (X 2) și Constellation, altfel etichete ”cu ștaif”...

* Béla Fleck - Juno Concerto (Rounder/Concord Music, 2017)
* Dans les arbresPhosphorescence (Hubro, 2017)
* 1982 (Nils Økland, Sigbjørn Apeland & Øyvind Skarbø) - Chromola (Hubro, 2017)
* Those Who Walk Away (Matthew Patton's Project) - The Infected Mass (Constellation, 2017)

- Peste așteptări le găsesc pe cele de la Edition Records (cu tânărul tubist Daniel Herskedal în ascensiune avându-l în componență pe pianistul cu numele ”Valea Lupului” de care m-am ocupat separat) și Sunnyside (cu chitaristul Kurt Rosenwinkel acum devenit tematic foarte..”brazilian”, secondat de o altă prezență de la Gărâna Jazz Festival de anii trecuți, violonista germancă de origine română Frederika Krier...dar printre alții, și de Eric Clapton!).
* Daniel Herskedal (tuba & bass trumpet) - The Roc (Edition, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)







- Neașteptate ca orientare stilistică imaginată de mine a priori, albumele de la Jazzland (orientat foarte ”free”), cel cu suflătorii din Chicago de la Pheelco Entertainment (care mă așteptam să fie ”free” dar, dimpotrivă, sună foarte...”swing”!), respectiv cel cinematic și orientat mult spre ”country/blue grass” al violonistei de la Royal Potato Family, de fapt coloană sonoră pentru un film/proiect multi-media la care contribuie și Bill Frisell.

* Megalodon Collective - Animals (Jazzland, 2017)
* Hypnotic Brass Ensemble - Sound Rhythm & Form (Pheelco Entertainment, 2016)
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)...with Bill Frisell.
























- ”Cuneiformice”, dar foarte diferite între ele, de la un stil retro de Big Band la ”rock-ul în opoziție” unic al americanilor conduși 35 ani de același Mike Johnson, cu Elaine di Falco (”vocals & accordion”) și, invitată din Denver, o pianistă ”clasică” renumită deja pe-acolo și cu un nume care ne sună parcă familiar, Adriana Teodoro-Dier.
* The Microscopic Septet - Been Up So Long It Looks Like Down to Me: Micros Play The Blues (Cuneiform, 2017)
* Thinking Plague (Mike Johnson) - Hoping Against Hope (Cuneiform, 2017)








http://www.newmusicbox.org/articles/mike-johnson-thinking-plague/?utm_campaign=coschedule&utm_source=twitter&utm_medium=newmusicbox&utm_content=Mike+Johnson-Thinking+Plague




vineri, 24 februarie 2017

Sub radar din jazz, februarie 2017


Remarcate în februarie 2017:

* Theo Bleckmann: ”Elegy” (ECM, 2017)
* Julian & Roman Wasserfuhr: ”Landed in Brooklyn” (ACT Music, 2017)
* José James: ”Love in a Time of Madness” (Blue Note, 2017)
* Andrea Motis (voc, trumpet): ”Emotional Dance” (Impulse!, 2017)
Albume plăcute dar fără a aduce inovații, toate acestea prime 4, cu un plus de inedit la vocalistul Theo Bleckmann adus de inspirația în compoziții dar și de invitații inspirat aleși, respectiv Ben Monder (gtr), Shai Maestro (p-no), Chris Torrdini (d-bass) și John Hollenbeck (dr)...și cu evidențierea tinerei de nici 22 ani în plină ascensiune Andrea Motis, provenită din grupul-pepinieră format din copii și tineri Sant Andreu Jazz Band din Barcelona.




* Marco Minnemann: ”Schattenspiel” (2016)
A durat mai mult dat a meritat așteptarea acestui nou album solo al eclecticului baterist germano-american al lui Joe Satriani, din trioul Levin, Minnemann & Rudess (și în plus”zeu mut”, ”aristocrat”, etc)...cu nimic mai prejos decât celălalt material al său de anul trecut, ”Above the Roses”
* Krokofant (Norway): ”Krokofant III” (Rune Grammofon, 2017)....”free jazz, prog-rock”
(dacă n-am amintit de acest grup cu numele unui animal imaginar fabulos -încrucișarea între crocodil și elefant!- dintro poveste norvegiană pentru copii, la momentul albumelor I sau II, voi reveni poate cu o privire asupra tuturor celor 3 volume)






















(*) Horacee Arnold (dr, perc): ”Tales of the Exonerated Flea” (Columbia, 1974)
....with Ralph Towner, Jan Hammer, John Abercrombie, etc
Am întâlnit acest titlu de care nu știusem până acum întro companie ilustră cu albume-fanion din genul ”fusion” cu cei importanți pionieri ai genului, Mahavishnu Orchestra, Billy Cobham și Return To Forever...și acum că-l cunosc trebuie să constat că nu e nici o exagerare respectiva plasare: LPul e impecabil, muzical și interpretativ, paradoxul fiind că liderul baterist de aproape 80 de ani azi, pe numele lui real Horace Emmanuel Arnold, a rămas cel mai puțin cunoscut din tot ”line-up”-ul aproape identic cu cel de pe anteriorul ”Tribe” (Columbia, 1973). Și nu că n-ar fi cântat -Wikipedia îl etalează destul de activ- dar discurile la care a contribuit, separat de cele 2 albume ale sale, au fost foarte puține, doar cele câteva albume ale saxofonistului Billy Harper (Quintet)...Mai jos, deși nu foarte clară, afișez și coperta din spate a LP-ului ”Tales of...” ca să-i puteți afla pe toți muzicienii implicați pe acest album seminal pe care, oarecum ironic și atipic, piesa-titlu centrală e și cea mai scurtă (sub 4 min), iar cele mai elaborate sunt ”Sing Nightjar” (11:08) -pe fața A- și ”Chinnereth II” (8:06), pe B.





* Omar Sosa & Seckou Keita (Cuba/Senegal): ”Transparent Water” (World Village, 2017)
 Ecouri ale trioului legendar Codona am întâlnit pe acest album ”Apă transparentă” de excepție, chiar din startul piesei ”Dary (featuring Gustavo Ovalles)”, la general, asistăm la un melanj muzical intercontinental fluent și inspirat între culturi din America Latină, Africa de Vest și Orientul Îndepărtat (mai ales China și Japonia), cu întregul arsenal de instrumente care merită în totalitate enumerate:
- Personnel: Omar Sosa: piano, keyboards, electronics, marimba, vocals; Seckou Keita: kora, djembe, talking drum, sabar, vocals; Gustavo Ovalles: bata drums, culo'e puya, clave, maracas, guataca, calabaza; Plus: Mieko Miyazaki: koto; Wu Tong: sheng, bawu; Mosin Khan Kawa: nagadi; E’Joung-Ju: geomungo; Dominique Huchet: bird EFX.
https://www.allaboutjazz.com/transparent-water-omar-sosa-and-seckou-keita-world-village-review-by-roger-farbey.php



* Angles 9 (Martin Küchen/Sweden): ”Disappeared Behind the Sun” (Clean Feed, 2017)
Una dintre cele mai accesibil-atractive apariții de la o casă de discuri portughezo-americană foarte prolifică dar puțin ”circulată” și cu puțini fani în România, din păcate...Completare la imaginarul portret al saxofonistului-lider, separat de formulele variabile Angles 6-9, mai introspectivul:
* Martin Küchen & Landæus Trio: ”Four Lamentations and One Wicked Dream of Innocence”(2014)





















* Gorilla Mask (Canada/Germany): ”Iron Lung” (Clean Feed, 2017)
....Peter Van Huffel (a-sax), Roland Fidezius (el. bass, effects) & Rudi Fischerlehner (dr)
Caz tipic de globalizare în jazz: liderul e stabilit în Canada, e belgian de origine, trioul acesta al său e berlinez iar casa de discuri ”găzduitoare”, cum aminteam anterior, e una portughezo-americană.



* John Zorn: ”Sacred Visions” (Tzadik, 2016)
* Matthew Shipp Trio: ”Piano Song” (Thirsty Ear’s Blue Series, 2017)
* Stephan Crump, Ingrid Laubrock & Cory Smythe: ”Planktonic Finales” (Intakt, 2017)
* Illegal Crowns: ”S/T” (RogueArt, 2016)
....Mary Halvorson: gtr, Tomas Fujiwara: dr, Benoît Delbecq: p-no, prep. p-no, Taylor Ho Bynum: c-net, flg-horn
4 albume de jazz contemporan din cel mai elevat, acestea ultimele de azi, provenite însă de la 4 case de discuri dintre cele mai ocolite de cei de pe la noi care, deși se pretind fani și cunoscători, reduc asimilarea jazzului și noutățior la nivelul lui ”ascult numai ce-mi place”...





















vineri, 10 februarie 2017

”Okidoki's "Si tu regardes"...parmi les jeunes talents du jazz hexagonal”


”Țara arde...” chiar dacă ”iarna-i grea” (vorba poetului)...dar nici lumea jazzului nu stă pe loc, noutățile s-au acumulat așa încât după ”încălziri” ușoare cu inflexiuni pop marca trompetistului veteran Herb Alpert și crooner-ului Curtis Stiegers, ”atacăm” o combinație de Country & Jazz la mandolină și pian pentru a ajunge la câteva noi apariții dintr-un set ”invariabil” (conform pianistului Benedikt Jahnel) de la casa germană ECM, cu coperțile tipic pastelate: 2 dominant acustice cu veterani chitariști, 2 triouri pianistice -unul elvețian, altul danez-, și unul de jazz cameral la acordeon cu norvegianul Frode Haltli (remember Gărâna Jazz Festival 2010):

Herb Alpert - Human Nature (2016)
Curtis Stigers - One More For The Road -live- (2017)
* Chris Thile & Brad MehldauChris Thile & Brad Mehldau (Nonesuch, 2017)...."jazz, bluegrass"....mandolin & voc/piano & voc



* Ralph Towner - My Foolish Heart (ECM, 2017)
* John Abercrombie QuartetUp and Coming (ECM, 2017)
* Colin Vallon, Patrice Moret, Julian SartoriusDanse (ECM, 2017)
* Benedikt Jahnel TrioThe Invariant (ECM, 2017)
* Frode Haltli (acc) – Air (ECM New Series, 2016)











































Casa concurentă ACT Music & Vision nu putea să se lase mai prejos în fața acestui nou set ECM -la care se adaugă de ultim moment și Craig Taborn - Daylight Ghosts (ECM, 2017)-...așadar iată 2 dintre primele apariții scandinave din acest an:
Jan Lundgren (p-no, U.S./Sweden) – Potsdamer Platz (ACT Music, 2017), with Jukka Perko: a-sax, Dan Berglund (ex-E.S.T.): bass, Morten Lund: drums
...un tribut muzical adus de versatilul pianist celebrei piețe berlineze ajunsă simbolul noii Germanii, (albumul-concept fiind înregistrat în studioul Hansa plasat chiar în respectiva piață), respectiv:
Viktoria Tolstoy feat. Iiro Rantala – Meet Me at the Movies (ACT Music, 2017)
....o invitație la muzica de film, cum trădează și titlul: “As Time Goes By” (Michael Curtiz /“Casablanca”), “New World” (Björk, din “Dancer In The Dark” al lui Lars von Trier)...“Smile” din “Modern Times” cu și de Charlie Chaplin, “Kiss From A Rose“ (Seal, din “Batman Forever”)...“Out Here On My Own” (Michael & Lesley Gore, din “Fame”)...“Angel” (Sarah McLachlan, din “City of Angels” cu Nicolas Cage.





















Ajunși la sexul frumos, mai distingem printre noutăți un album de voce/pian polonezo-cubanez, altul bine primit de critici cu saxofonista londoneză Trish (”a talent to watch”) și noul ei 4-tet...unul de ”comeback” cu scoțienii Rebeccăi de la casa RareNoise -am mai spus-o și o repet: un ”label” garanție în sine!- și altul în trio al unei basiste/cello-iste din Canada aflată deasemenea în ascensiune, beneficiind de prezența octogenarului pianist Harold Mabern:
* Anna Maria Jopek & Gonzalo Rubalcaba - Minione (Universal Music Polska, 2017)
* Trish Clowes (sax) - My Iris (Basho Records, 2017)
....Chris Montague: gtr, Ross Stanley: p-no & Hammond org, James Maddren: dr
Free Nelson MandoomJazz (Rebecca Sneddon: a-sax/Scotland) – The Organ Grinder (RareNoise, 2016)
* Brandi Disterheft (bass, cello, voc / Canada) (with Harold Mabern: p-no & Joe Farnsworth: dr) - Blue Canvas (Justin Time Records, 2016)








































Ne întoarcem la domni și surprindem alți 3 pianiști cu noi producții la case de discuri cu jazz melodios și elegant, primul oferindu-ne în plus prilejul reîntâlnirii cu saxofonistul norvegian Marius Neset, deja mai cunoscut pe la noi după apariția la festivalul de la Gărâna XVIII și albumele scoase la Edition Records și aceeași ACT Music (de fapt pianistul danez ar merita poate separat o mai atentă introspecție privind realizările anterioare succesive solo, cu JazzKamikaze (și ca vocalist!), în fruntea propriului trio -Conveyance (Daywood Drive, 2011)- și mai recent cu interesanta formulă cu suport marocan pe Unicorn (Calibrated Music, 2014):
* Morten Schantz (p-no, ex-JazzKamikaze / Denmark) – Godspeed (Edition, 2016)
....with Marius Neset: sax & Anton Eger: drums
* Jason Moran (piano solo) - The Armory Concert (Yes Records, 2016)
John Ellis (Cinematic Orchestra) - Evolution: Seeds & Streams (Gondwana, 2016)






















Urmează o formulă frenetică de Big Band cu câte 4-5 trompete, saxofoane și tromboane a unui tânăr și promițător compozitor, aranjor și dirijor american aflat la debut solistic (dar deja cu mai multe premii și distincții primite în ultimii 5-6 ani), pe care criticul Dan Bilawsky, cotând albumul aproape maximal pe site-ul ”www.allaboutjazz.com”, o consideră ”forward-thinking jazz orchestra”, printre numeroase alte recenzii favorabile. E clar că muzele, cum indică și titlul, l-au însoțit pe autor pentru a realiza albumul:
* Christopher Zuar Orchestra - Musings (Sunnyside, 2016)




* Sun Trio (Finland) – Reborn (CamJazz, 2016)
....Jorma Kalevi Louhivuori: trumpet, Olavi Louhivuori: drums, Antti Lotjonen: bass
Trompetistul finlandez de 33 ani ”schimbă macazul” față de 4-tetul Big Blue (amestec, zic cronicile, de Shoegaze Pop, Folk și Jazz de tip Jan Garbarek și Miles Davis), aici în trio chiar simplificând structural muzica, contrar trendului, ”in the other direction than ever-greater complexity”, cum scria cineva. Totuși el nu se îndepărtează de sunetul tipic scandinav glacial și auster, oferind peisaje sonore deopotrivă futuristice și arhaice. La tobe e fratele său, cunoscut și din formula Skydive Trio (Thomas T. Dahl, Mats Eilertsen, Olavi Louhivuori), mai ales de la albumul ”Sun Moee” (Hubro, 2015).

Jazzul contemporan de la casele Criss Cross Jazz și SaVant mie nu-mi prea mai oferă sclipiri, deci am trecut repede peste...:
* Conrad Herwig & Igor Butman (6-tet) - Reflections (Criss Cross Jazz, 2016)
* Matt Brewer (bass) - Unspoken (Criss Cross Jazz, 2016)
* Joe Chambers (vibr) - Landscapes (SaVant, 2016)
...pentru a ”plonja”, în lungul drum de circa 25 albume spre numele din titlul postării, întro zonă mai ofertantă din care, între următoarele apariții, cea mai mare și plăcută surpriză o reprezintă albumul personal al lui Colin Cannon la care trebuie să mă refer mai pe larg:
* Mats Gustafsson & Craig Taborn - Ljubljana (Clean Feed, 2017)
* Garth Knox & The Saltarello TrioLeonard: The Book of Angels, Volume 30 (Tzadik, 2017)
* Deep Whole Trio (UK) - Paradise Walk (MultiKulti Project, 2016)
....Paul Dunmall: s, a & t-saxes, bagpipes, Paul Rogers: 7 string bass, Mark Sanders: dr, perc



















Colin Cannon (”all guitars, ukulele, voc, synths, sound effects”) - Intermission (Farewell) (Self Released, 2016)
Primul element dătător de speranță la un album al unui artist necunoscut dinainte e autonomia lui ”Self Released”: muzicianul face 100% muzica pe care o dorește, zero constrângeri. Al 2-lea ca ghid însoțitor e citatul intimist din Kurt Vonnegut din ”Breakfast of Champions”. Al 3-lea e conceptul, ideea unitară imediat recognoscibilă din titluri: ”Part I (4 titluri), Part II (5), P.S. (3)”, chiar înainte de a asculta prima notă. Nr. 4 e booklet-ul generos: grafica la copertă, celelalte picturi ”inner”, fotografiile grupului numeros de amici colaboratori și cuvintele autorului. De fapt, în primul rând ca importanță aș vedea această sensibilă și modestă confesiune a unui dubiu existențial transpus pe muzică, până la urmă, poate uman-ambivalent ca enunț, dar unitar realizat ca și concept muzical: ...”like all music, this is another self-absorbed attempt to make a story out of everything, to make everything seen connected and designed, when in reality nothing is...well, maybe everything is...I wouldn't know, so quit buggin' me”. Începutul temei-titlu ”Intermission” oferă la jumătatea albumului un scurt număr introductiv de cabaret/cartoons, cu totul și totul neașteptat, dar imediat ”discursul” revine la ”matcă” în Part II cu un solo de trompetă și chorus-uri liturgice.
Ferm ancorat în genurile Prog & Fusion, iată mai multe referințe amintite de criticul Dave Wayne în recenzia de mai jos, ca posibil inspiratoare surse pentru Colin Cannon pentru acest al 4-lea său album care invită la reascultare și-l plasează pe autor în categoria ”musicians to watch” : două relativ recente albume solo Steven Wilson, clasicele formule Return To Forever din perioada cu Bill Connors la chitară și Mahavishnu Orchestra cu Narada Michael Walden la tobe, grupul originar Electromagnets al chitaristului texan Eric Johnson și contemporanii Animals As Leaders (*):
https://www.allaboutjazz.com/intermission-colin-cannon-self-produced-review-by-dave-wayne.php





























 Abia ajuns la acest punct, nivel, etapă, stare, dispoziție, orizont de așteptare sau cum vreți voi să-l/s-o numiți, am simțit că e momentul propice pentru abordarea lui Okidoki. Ascultasem eu ce-i drept recent 2 albume noi-nouțe:
* Note Forget (France) - Le Rameau d'Or de la Sybille de Cumes (Note Forget, 2017)
   (Jean Rondeau: p-no, Virgile Lefebvre: sax, Erwan Ricordeau: c-bass, Sébastien Grenat: dr)
...respectiv:
* Ray Lema & Laurent De Wilde (piano duo/France) - Riddles (Gazebo, 2016)
...dar care n-au avut impactul celui care urmează, apanajul unui tânăr bas-clarinetist și soprano-saxofonist pe nume Laurent Rochelle. Datele de intrare ridicau apriori ștacheta: sursa pentru mine a albumului, amicul Horațiu din Satu Mare (de la care sunt sigur întotdeauna că nu primesc ceva banal), casa de discuri minusculă, titluri de piese în mai multe limbi diferite, atracția mea dintotdeauna pentru clarinetul bas...și chiar și coperta-fotografie, deloc atractivă, poate sugera loc de muzică bună ascunsă în spatele ei, s-a întâmplat de multe ori astfel. Și a fost chiar mai mult decât O.K. cu acest cuartet (în slang, cu ușoare variații, ”okie dokie/okey dokey/okidoki”, chiar asta înseamnă!) în care apare frecvent ca punt de atracție în plus interesanta vocalistă belgiancă Anja Kowalski.
Atât de mult mi-a plăcut muzica asta că nici n-a mai contat că exact în timpul audiției placa de bază a desktop-ului destul de vechi a cedat (urmând logica recuperare și deloc simpla reconfigurare pe aproape noul computer...). ”Un jazz au son nouveau, très accessible et d'une grande sensibilité”, cum se zice în prezentarea concertului de circa 45 minute de mai jos.
Vi-l mai etalez albumul aici doar cu datele lui strict ”tehnice”, plăcut surprins că l-am regăsit și întro listă recomandată de 10 albume din noul jazz francez din care urgent am pus în lista de așteptare la ascultat încă 4 titluri. :
http://www.lesinrocks.com/2016/04/03/musique/10-albums-decouvrir-nouvelle-garde-jazz-francais-11816077/



(Laurent Rochelle's) Okidoki (Quartet) - Si tu regardes (Linoleum, 2016)
01. Morgen (6:32)
02. Airports (5:43)
03. Synchronicity (9:08)
04. Cévennes (7:27)
05. Echo bird sing her song to me (8:53)
06. Okidoki blues (1:33)
07. Okidoki (5:35)
08. Si tu regardes (9:02)
09. Zeit (7:04)
10. Le temps oublié (4:37)
Enregistré récemment à Toulouse, France.
Artist List:
- Laurent Rochelle: clarinette basse, sax soprano, compositions
- Anja Kowalski: voix, textes
- Frédéric Schadoroff: piano, effets
- Olivier Brousse: contrebasse
- Eric Boccalini: batterie




https://www.youtube.com/watch?v=aGyH_9ExSzI

Mă prinde subiectul despre mini valul de jazz nou francez tocmai în momentul anunțurilor din sfera jazzului ”mainstream” popular mult mai profitabil: moartea lui Al Jarreau (R.I.P.) și Grammy-urile câștigate previzibil astă-noapte, printre alții, de John Scofield și Snarky Puppy...”Revenons à nos moutons”, iată cele 4 titluri în așteptare:

* nOx.3 (France) - NOX TAPE (Jazz Village, 2016)
* Céline Bonacina Crystal Quartet - Crystal Rain (Cristal/Harmonia Mundi, 2016)
* Camille Bertault - En Vie (Sunnyside, 2016)
* Sébastien Texier - Dreamers (Cristal, 2016)

Precizări la referințele albumului lui Colin Cannon:

* Return to Forever (cu Bill Connors) - Hymn of the Seventh Galaxy (Polydor, 1973)
* Mahavishnu Orchestra (cu Narada Michael Walden) – Apocalypse (1974), Visions of the Emerald Beyond (1975), Inner Worlds (1976)
+ Weather Report (cu Narada Michael Walden), temele "Black Market" și "Cannon Ball" de pe Black Market (1976)
* Electromagnets (Eric Johnson) - I & II (1975)
* Animals As Leaders (Tosin Abasi): Weightless (2011)...”instrumental speed guitar”