miercuri, 26 aprilie 2017

Sunteți fani ai festivalurilor Gărâna & Timișoara Jazz? Atunci descoperiți, alegeți, enumerați...


Vă invit mai jos la un exercițiu rebusistico-muzical foarte actual, dar și de rememorări și chiar anticipații pentru la vară între 6-9 iulie în „Valea Lupului”: găsirea motivelor pentru care despre următoarele albume, majoritatea apariții din acest an, ar trebui să se știe măcar că există, dacă nu ceva mai mult...Doar e vorba de cele mai înalt calitative (ca standard al artiștilor) și larg cuprinzătoare (ca audiență de public, în cazul Gărânei) festivaluri de jazz din Ro dintr-un an întreg! Cine are vre-un dubiu legat de asta e rugat să tragă mult aer în piept și...pe locuri, fiți gata, start!:

* Lars DanielssonLiberetto III (ACT Music, 2017)
...with Magnus Öström, John Parricelli, Gregory Privat, Arve Henriksen, Mathias Eick, etc
     (bonus: * Grégory Privat Trio - Family Tree (ACT Music, 2016)
* Elisabeth Melander (with Lars Danielsson) – Reflections of a Voice (Prophone Records, 2017)
* Bill Frisell & Thomas Morgan - Small Town -live- (ECM, 2017)
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)
* Bunny Brunel & Friends (feat. Stanley Clarke, Victor Wooten, etc) - Bass Ball (Nikaia Records, 2017)
* Carlos Bica & Azul, featuring Frank Möbus & Jim Black - More Than This (Clean Feed, 2017)
* Jim Black (drums) - Malamute (Intakt, 2017)
* Joey DeFrancesco + The People - Project Freedom (Mack Avenue, 2017)
* Tomasz Stanko New York QuartetDecember Avenue (ECM, 2017)
* Tigran Hamasyan (p-no) - An Ancient Observer (Nonesuch, 2017)
* François Couturier & Tarkovsky Quartet - Nuit Blanche (ECM, 2016)
* Craig Taborn (p-no) - Daylight Ghosts (ECM, 2017)
* Miles Okazaki (gtr, ex-Steve Coleman's Five Elements) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
....with Craig Taborn: p-no, Anthony Tidd: bass & Sean Rickman: dr
* Ralph Towner - My Foolish Heart (ECM, 2017)
* Eyot (Serbia) - Innate (99 Records, 2017)
* Steve Hackett - The Night Siren (2017)
* Anna Maria Jopek & Gonzalo Rubalcaba - Minione (Universal Music Polska, 2017)
* Colin Vallon, Patrice Moret, Julian SartoriusDanse (ECM, 2017)
* Louis Sclavis, Dominique Pifarély, Vincent Courtois - Asian Fields Variations (ECM, 2017)
* Richard Galliano (acc) - New Jazz Musette -2 CD- (Ponderosa Music & Art, 2017)
* Renaud Garcia-Fons (bass) - La Vie Devant Soi (e-motive records/Nemo Music, 2017)
* Adrian Belew - Flux, Volume Two (2017)
* Béla Fleck - Juno Concerto (Rounder/Concord Music, 2017)
* Trio Mediaeval & Arve Henriksen - Rímur (ECM, 2017)
* John Abercrombie QuartetUp and Coming (ECM, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)
* Omar Sosa & Seckou Keita (Cuba/Senegal) – Transparent Water (World Village, 2017)
* Frode Haltli (acc) – Air (ECM New Series, 2016)
* Morten Schantz (p-no, ex-JazzKamikaze/Denmark) – Godspeed (Edition, 2016)
....with Marius Neset: sax & Anton Eger: dr 
* Chris Thile & Brad MehldauChris Thile & Brad Mehldau (Nonesuch, 2017)....„jazz, bluegrass"....mandolin & voc/piano & voc
* Nguyên Lê & Ngô Hông Quang feat. Paolo FresuHà Noi Duo (ACT Music, 2017)
* Jan Lundgren (p-no) – Potsdamer Platz (ACT Music, 2017)
....with Jukka Perko: a-sax, Dan Berglund: bass, Morten Lund: dr
* Viktoria Tolstoy feat. Iiro RantalaMeet Me at the Movies (ACT Music, 2017)
* Melt Trio (Meyer*, Baumgärtner*, Meyer) - Hymnolia (Traumton, 2013)
* Melt Trio (Meyer*, Baumgärtner*, Meyer) - Story (2016)

Felicitări pentru rezistență! Meritați un bonus dacă ați ajuns până aici, mai mult decât util celor care nu vor să fie luați prin surprindere la întâlnirea cu inovativul chitarist american anunțat pentru prima oară „live” în România în line-up la Gărâna XXI în fruntea unui trio numit Sun of Goldfinger ce-i va include și pe Tim Berne (a-sax) și Ches Smith (perc, vibraphon):

* David Torn - Best Laid Plans (ECM, 1985)
* David Torn, Tony Levin, Bill Bruford, Mark Isham - Clouds About Mercury (1987, ECM)
* David Torn - Door X (1990)
* David Torn, Mick Karn & Terry Bozzio - Polytown (1994)
* David Torn - Tripping Over God (CMP, 1995)
* David Torn - The Order -Motion Picture Score- (2003)
* David Torn - Prezens (ECM, 2007)
* Sun of Goldfinger (David Torn, Tim Berne & Ches Smith) - Shapeshifter Lab 04.07.2012
* Sun of Goldfinger (David Torn, Tim Berne & Ches Smith) - „On Air BBC3”- 01.23.2017
Nick Millevoi (with Jamie Saft, Johnny DeBlase & Ches Smith) – Desertion (2016)


luni, 24 aprilie 2017

Arto Lindsay stikes again


* Arto Lindsay - „Cuidado Madame” (Northern Spy Records, 2017)

Am un mare respect pentru acest chitarist/vocalist inovativ braziliano-american care a impresionat în Golden Palominos (prima fază), DNA, The Lounge Lizards și Ambitious Lovers, anteriorul său album solo cu piese noi fiind „Salt” din 2004. Cu claviaturistul Peter Scherer în duoul de  „Iubiți/Amanți Ambițioși”, cele 7 păcate capitale biblice -„Seven Deadly Sins”- plănuite a fi pe rând tratate într-un ciclu de albume, s-au oprit la doar 3: Invidia („Envy”, 1984), Lăcomia („Greed”, 1988) și Pofta („Lust”, 1991)...De aceea devenea cu-atât mai interesant ce ar putea urma în cariera solo a unui artist nativ brazilian -„Afro-Brazilian psyche”-, trecut prin „no wave„ și „punk jazz” și între timp bine racordat și la densitatea sonică avangardistă a scenei „noise jazz-rock” din Lower East Side/New York. Cu alte cuvinte, melodicitatea pop braziliană a unor Jorge Ben, Caetano Veloso, Gilberto Gil, Marisa Monte, Joao Gilberto, Gal Costa (dintre care cu unii a și colaborat), ori experimentele unor Tom Zé, Cyro Baptista sau Hermeto Pascoal...se „ciocnesc” în mintea subversivă -în sensul bun, creativ- a lui Arto cu disonanțele tipice fabricii dezafectate și totodată magazin & casă de discuri The Knitting Factory, focar pivotal al uneia dintre cele mai inovatoare scene new yorkeze din jazzul anilor '80/'90. A rezultat o muzică suspect de atractivă, chiar ritmat-dansantă -ex. „Copy Me”-, nu departe de arealul sonor „great modern pop music” în care, după cum argumentat au detectat criticii atenți, tronau la acel moment somități mustind de originalitate ca Steely Dan sau David Byrne/Talking Heads. Mai ales cu Byrne solo se poate face asocierea, prin sensibilitatea comună la filonul tradițional brazilian.
Pe albumele lui Arto Lindsay, piesele nu sunt la fel de ritmate și ușor fredonabile, tempourile și engleza și portugheza alternează, disonanțele-s bine dozate și deci diversitatea oferită e mai mare. Ceea ce se întâmplă și pe noul „Cuidado Madame” bine promovat de „Ilha Dos Prazeres/Of Pleasure Island”, cu elemente ritmice Afro și cântată în portugheză, cum s-a întâmplat și în piese de pe anterioarele „Aggregates 1-26”, „Mundo Civilizado”, „The Prize”, „Invoke” și „Salt”, albume pe care, ca dominantă comună, se împleteau inspirat pop-ul brazilian cu genul „electronica”. Acompaniatorii sunt de data asta Melvin Gibbs, Paul Wilson, Kassa Overall, Patrick Higgins, Ryu Takahashi și Thiago Nassif, iar mai jos voi înșirui aparițiile și colaborările recente despre care știu ale autorului -pe varii suporturi și foarte diferite stilistic între ele, de la post-punk și hip-hop la free-jazz!- care au precedat-o pe „Doamna grijulie”. Iese în evidență imediat, prin mesajul clar adaptat tensionatului climat internațional actual, grupul Dictaturile Unite ale Europei:


Anarchist Republic of Bzzz (Seb El Zin's project, with Marc Ribot) - S/T (LP Sub Rosa/Belgium, 2009, CD Important Records, 2012)
Anarchist Republic of Bzzz (France) - United Diktaturs of Europe (Atypeek Music, 2016)
Paal Nilssen-Love - Scarcity -live in Rio De Janeiro, 2013- (PNL, 2014)
Arto Lindsay - Encyclopedia of Arto -2 CD Studio/Live Compilation- (Northern Spy, 2014)
Oren Ambarchi (with Arto Lindsay, Jim O'Rourke, etc) - Hubris (Editions Mego, 2016)

https://bzzz.bandcamp.com/album/united-diktaturs-of-europe



Mulțumiri domnului Marius Kraxner/Germania, datorită căruia am luat contact pentru prima dată în anii '80 cu muzica lui Arto Lindsay, printre multe alte pepite din primul val al scenei „noise” Down Town/East Village.



marți, 4 aprilie 2017

„East meets West”: Eyot și aTunde Adjuah


* Eyot (Serbia) - Innate (99 Records, 2017)

Grupul din Niš etichetat datorită aparițiilor „live” „Nirvana al jazzului” păstrează ecartul de 3 ani între albume, după „Horizon” (2010), „Drifters” (2013) și „Similarity” (2014), dar noul album e înregistrat nu ca anteriorul, în orașul capitală a „trip-hop”-ului al trupei „similare” Get The Blessing  (ex-Portishead) -Bristol/UK- ci dincolo de ocean în Chicago, de către legendarul inginer și producător Steve Albini care a lucrat chiar pentru iconicii Nirvana, alături de alți majori ca Pixies, PJ Harvey, Mogwai, etc. Ceea ce nu putea să nu lase urme distincte asupra unui grup oricum influențat, printre altele, de grunge, acum cu sound-ul tratat și mai „rockish”. Dar cele 7 piese rămân la bază compoziții ale pianistului lider Dejan Ilijic care nu face schimbări majore stilistice ci, la umbra moștenirii lui Esbjorn Svensson din E.S.T., prin motive repetate cu inserturi balcanice care generează sau relaxează tensiuni, ne mai incită și cu titluri cu duble sensuri și metafore inteligente, cu referiri istorice, mistice, științifice și botanice. De ex. „Veer” din debut are de-a face și cu „whirl” -„schimbare de direcție”- dar și cu situl arheologic sârb Lepenski Vir, una dintre primele dovezi ale existenței oamenilor pe pământ datând din anul 5300 ÎC...„Helm” este un vechi cuvânt slav însemnând „Balcani”, „Perun” e Zeul Tunetului, echivalentul balcanic al lui Zeus, Jupiter și Thor, ”Canonul Izolării” e un tribut adus savantului Milutin Milankovic pentru lucrarea sa interdisciplinară omonimă care conecta matematica, astronomia, geofizica și geologia... „Ramonda Serbica” e floarea Phoenix locală ce rezistă condițiilor extreme și totodată simbol comemorând un centenar de la declanșarea Primului Război Mondial...iar piesa-titlu din final înseamnă în engleză „înnăscut(ă)”, în timp ce „inat” în sârbește semnifică „în pofida/din contră”. Pe site-ul trupei citim „grup inclasificabil”, criticul britanic Ian Mann de la Jazzman, indiferent la dozele de jazz și de rock consideră că sârbii fac „high quality instrumental music”, altul îi pune alături de o serie de trupe de „punk jazz” definitorii ca Get The Blessing, Neil Cowley, GoGo Penguin, Portico Quartet, Polar Bear, Led Bib, etc...dar se plânge la final că nu i-a văzut „live”prin UK, ceea ce ne face pe noi, fanii festivalului de la Gărâna, cu-atât mai norocoși pentru că i-am avut acolo la ediția 20 de anul trecut!
http://www.thejazzmann.com/reviews
„Eyot”, pentru cine n-a aflat încă, vine din ebraică și înseamnă înseamnă „insulă”...iar traseul de până acum al grupului -asocierea cu artiști, case de discuri și producători din zone occidentale avansate, UK și US- l-aș sugera ca exemplu pentru trupele talentate românești, chiar locale.




* Tigran Hamasyan - An Ancient Observer (Nonesuch, 2017)
* François Couturier & Tarkovsky Quartet - Nuit Blanche (ECM, 2016)
* The Bill Evans Trio (feat. Eddie Gomez & Eliot Zigmund) – On a Monday Evening -live 1976- (Fantasy, 2017)
* Christian Scott aTunde Adjuah (tr) – Ruler Rebel (Ropeadope, 2017)

Se întâmplă că unii artiști nu sunt mereu la cele mai înalte cote de inspirație, dar și că prea numeroasele albume din același idiom devin recurente, repetitive...Am avut senzația asta la pianistul Tigran și acordeonistul François, în timp ce „live”-ul cu Bill Evans e o recuperare iar „Rebelul legiuitor”, trompetistul Scott cu invitații lui, folosind conceptul personal de „Stretch Music” ca amestec de jazz, soul, hip hop, funk, etc...este prin acest scurt album la începutul unui ciclu de 3 materiale -The Centennial Trilogy- marcând un secol de la primele înregistrări de jazz păstrate, trilogia dorindu-se ancorată în evenimentele globale socio-politice stringente ale momentului.









miercuri, 29 martie 2017

Jazz Bazar 2 (martie 2017): de la Jeff Lorber la Fred Frith


Conform algoritmului ultimelor postări, seria de noutăți din jazz o s-o ordonez in crescendo în mini seturi de la „smooth/crossover”, trecând prin „straight-ahead/mainstream, funk & fusion, post bop” până la „free”, deci în funcție de complexitatea orientării estetico-muzicale a muzicienilor și caselor de discuri. Pe câteva le-am tratat însă prea superficial, m-am mulțumit cu deducții bazându-mă pe intuiție și cunoașteri anterioare:

* Jeff Lorber Fusion - Prototype (Shanachie Entertainment, 2017)
* Billy Childs (p-no) - Rebirth (Mack Avenue, 2017)
* Philippe Baden Powell (p-no) - Notes Over Poetry (Far Out, 2017)
* Ron Carter Quartet & Vitoria MaldonadoBrasil L.I.K.E. ("Love.Inspiration.Knowledge.Energy") (SuMMit, 2016)
* Peter Erskine and the Dr. Um BandSecond Opinion (Fuzzy Music, 2017)
* Eliane Elias - Dance of Time (Concord Jazz, 2017)
* Arturo O'Farrill Sextet - Boss Level (Zoho, 2016)
* Carsten Dahl Experience (Denmark) - Caleidoscopia (Storyville, 2016)
* Dmitry Baevsky (sax) - The Day After (Jazz Family, 2017)
Fără surprize mari în acest calup de confirmări, poate doar orientarea braziliană a veteranului basist Ron Carter ce o pune în evidență pe vocalista Vitoria din São Paulo și cu trompetistul Randy Brecker printre participanți....mai mult post bop în climatul general de „fusion” decât la debut pe al 2-lea album al „Doctorului Um” al bateristului Peter Erskine....și al 6-lea album ca lider -dar doar primul cunoscut de mine- al saxofonistului Dmitry din New York, cu origini rusești.





* Jazz Is Phsh - He Never Spoke a Word (Self Produced, 2017)....”The all-star Phish tribute band”, un „jam band” 100% instrumental cum trădează și titlul, similar cu mai vechiul Jazz Is Dead bazat pe moștenirea muzicală de la Grateful Dead.
* Dans Dans (Bert Dockx, Fred Jacques, Steven Cassiers) (Belgium) - Sand (Unday Records, 2016)
O restanță din toamna trecută, un 2 LP/CD al unui elegant trio belgian cu un sound cinematic și pastoral dominat de chitara lui B. Dockx.




* Matthew Stevens (gtr) – Preverbal (Ropeadope, 2017)
* Darden Purcell - Where the Blue Begins (Armored Records, 2016)
* Roger Raspail (perc, voc) - Dalva (Heavenly Sweetness/Broken Silence, 2017)
Vocalista Darden și bateristul Roger sunt noutățile pentru mine ca nume, albumele lor nefiind remarcabile, la o primă „vedere”, prin ceva special.

                      http://www.mezzo.tv/en/top-mezzo-0

* Hadouk - Le Cinquième Fruit (Naïve, 2017)
* Richard Galliano - New Jazz Musette -2 CD- (Ponderosa Music & Art, 2017)
* Renaud Garcia-Fons - La Vie Devant Soi (e-motive records/Nemo Music, 2017)
(*) Laurent Coulondre Trio - Schizophrenia (Sound Surveyor Music, 2016)

Avem mai sus 3 din cele 5 „albume ale lunii” conform Mezzo TV,  cu un ușor recul la oricum interesanții Hadouk, status quo la acordeonistul Galliano și un progres la cel mai bine titrat dintre cele 3, componistic vorbind în primul rând, albumul basistului Garcia-Fons.
Deși n-am găsit și noul Laurent Coulondre Duo aflat și el în acest „Top 5”, am pus în compensație (*) anteriorul material al claviaturistului pianist/organist de 27 ani, incitantul și inspiratul „Schizophrenia” de anul trecut cu un „trio reversibil” sau dublu duo pe care nu-l știam. Și care semnalizează un artist inspirat și de urmărit, la orgă amintind de Booker T. Jones, Big John Patton sau Jimmy Smith...și care s-ar fi potrivit perfect întro postare anterioară „parmi les jeunes talents du jazz hexagonal”! Iar alăturat celor 3 titluri (de fapt 4) poate sta oricând și un altul cu trioul francez de veterani și „chamber jazz”-ul lor elegant de pe noul album:
* Louis Sclavis, Dominique Pifarély, Vincent Courtois - Asian Fields Variations (ECM, 2017)
Cu fiecare dintre ceilalți doi L. Sclavis colaborase de 20, respectiv 35 ani...dar toți 3 împreună nu cântaseră până acum, de aceea fiecare a contribuit și componistic.
























* Chippendale/ Gustafsson/ Pupillo - Melt (Trost, 2016)
* Fred Frith Trio (with Jason Hoopes & Jordan Glenn) - Another Day in Fucking Paradise (Intakt, 2016)
* Mary Halvorson & Noël AkchotéS/T (Noël Akchoté Downloads, 2016)
* V.A.Spiritual Jazz 7: Islam (Jazzman, 2017)
* Miles Okazaki (gtr) - Trickster (Pi Recordings, 2017)
Confirmări și în acest ultim set al maeștrilor muzicii liber improvizate ce include și o compilație de artiști musulmani variați cu o „muzică vizionară inspirată de credința în Islam și alimentată de jazz”.
Miles Ozaki, chitaristul lui Steve Coleman din Five Elements, a fost pentru mine surpriza plăcută: el se remarcă prin albumul solo „Jonglerul”, vechi arhetip în folclorul popular și personaj mitic bine descris în booklet și însușit ca model și inspirator muzical pentru autor. Pe discul încurajat de boss-ul Steve Coleman mai apare și pianistul Craig Taborn.  





























luni, 13 martie 2017

Jazz Bazar (martie 2017)


Între variantele a) ”ascult numai ce-mi place” versus b) ”din restul, ce-ar trebui să mai știu?”, acest blog a ales din start varianta incomodă și sinuoasă b) care mi-a caracterizat și emisiunile din anii de radio. Dacă cineva s-a simțit jignit la finalul fluxului gradual de albume din postarea anterioară, să fie sigur că nu asta am intenționat ci doar observarea statistică făcută pentru o perioadă de 15-20 ani asupra modului cum e perceput jazzul global pe la noi în rândul micii comunități românești de fani și mai ales cam ce lipsește din preferințele acestora. Da, știu, oferta de muzică e imensă iar timpul și dispoziția noastră limitate doar pentru ”picături dintr-un ocean”...dar asta nu împiedică să ne conturăm și fixăm în timp criterii cât mai severe de selectare astfel ca din blocul mult mai masiv neexplorat pentru că nu rezonează cu afinitățile personale, să spicuim uneori, fie și aleatoriu, să ”random-izăm”, cum ar zice azi I.T.-iștii, de pe varii surse gen YouTube, Vimeo, bandcamp, site-uri personale, recomandări din ”reviews”-uri, bloguri tematice, etc. Căci nu se știe niciodată, gusturile se supun și ele cu vârsta unui factor variabil ”t”(timp) al lor: ce ne-a plăcut la 20 ani, poate și la 40, s-ar putea să nu mai agreem la 60...și e valabilă, desigur, și reciproca. În fine, nu vreau să schimb gusturi ci să punctez că indiferența și ignoranța ”in corpore” la ce scriu eu pe-aici nu-i nicidecum un afront personal ci lezează de fapt creația și munca atâtor artiști, timp de luni de zile, poate ani...Cât de mulți? Înmulțiți nr. titlurilor de mai jos, să zicem cu un plauzibil X 4 (și asta-i doar o singură postare din cele peste 150 care n-au repetat decât poate accidental nume și niciodată aceleași titluri)
Dacă diseară acum la mijloc de martie aș avea emisiune de jazz la vre-un radio imaginar, în playlist s-ar regăsi piese și dintre următoarele albume:

* Saagara (Waclaw Zimpel/clarinets) - 2 (Instant Classic, 2017)
Ca să evite clișeele ”World Music” populare, muzicianul polonez la alto clarinet, bas clarinet și exoticul khaen, l-a luat cu el ca la volumul 1 pe producătorul berlinez cunoscut ca ”mooryc”, au compus împreună piesele și au zburat apoi în India la Bangalore pentru a le înregistra acolo cu un grup local, ca să sune totul cât mai autentic, în decembrie 2016.
https://www.facebook.com/zimpelwaclaw/posts/1183607688418594


 



* Switchback (USA / Poland / D)  – Live in Ukraine (Multikulti, 2017)
....Mars Williams (saxes, toys), Hilliard Greene (bass), Waclaw Zimpel (clarinets, flutes, shrutibox), Klaus Kugel (dr, perc)
Aici îl regăsim pe același polonez într-un grup mult orientat spre ”free jazz”/improvizație liberă, marcă impusă de saxofonistul Mars -personajul central- și de basist, ambii americani din Chicago, pe un album pigmentat cu klezmer, clasic contemporan european și folk est-european (aduse de polonez) și cu un ”groove” abstract de tip Zen-budist, opera percuționistului german...Un album mai ”meditativ și elegiac” decât anteriorul al formulei și o dovadă în plus că în țările din jur se întâmplă lucruri cam absente din de-altfel abundentele oferte festivaliero-concertistice autohtone...

http://www.freejazzblog.org/2016/11/switchback-live-in-ukraine-multikulti.html




* Shobaleader One (Squarepusher's Tom Jenkinson) - Elektrac (Warp, 2017)...."Electronic/Art/Space Rock, Jazz, Funk, Soul"
Greu de adăugat ceva în plus la extensia paletei sonice (ca să n-o numesc ”evadare” completă din idiom) oferită aici de același muzician britanic cunoscut sub numele ”Squarepusher” pe unul dintre discurile de care mă puteam ocupa la fel de bine, sau să-l fi amintit ca apariție cel puțin, pe blogul paralel: ”http://victimofspecialrock.blogspot.ro/




* Tohpati Ethnomission (Indonesia) - Mata Hati (Demajors/MoonJune, , 2016)....”archetypal Jazz-Rock-World Fusion”
La circa 6 ani de la anteriorul material apare acest al 2-lea album minuțios pregătit al proiectului asiatic cu chitara liderului Tohpati în prim-plan și cu participarea unei orchestre simfonice din Cehia în piesa de deschidere ”Janger”. Atenție, deși n-am găsit ce înseamnă, nu e nicio legătură între titlul indonezian al albumului aproape identic și numele spioanei olandeze de legendă Mata Hari (Margaretha Geertruida Zelle). Dar acest ”Fusion/World” oriental asiatic vă asigur că merită puțin ”spionat”, nu-i cu nimic mai prejos decât cel vestic și american.



* Maria Chiara Argirò (p-no) – The Fall Dance (Odradek, 2016)....with Leïla Martial (vocals)
Pianista de origine italiană e la primul efort solo veritabil în fruntea unui sextet rezident la Londra pentru un CD cu un booklet bogat în poze și informații. Și pentru că știu deja că excelenta vocalistă Leïla Martial -revelația unei postări anterioare- nu cântă cu oricine și pe orice album, pianista-compozitoare rămâne de urmărit în continuare.





















* EYM Trio (France) - Khamsin (2016)
* EYM Trio (France) - Genesi (2013)
Alte 2 pepite adăugate la panoul francez deja remarcabil de ”new jazz” de care m-am ocupat, deasemenea, recent. Primul meu gând, dincolo de asemănarea de nume, a fost spre turcii de la Taksim Trio, recent văzuți la Timișoara Jazz Festival în noiembrie trecut. Și chiar se pot face unele analogii. De observat evoluția acestui trio în ultimii 3-4 ani, noul ”Khamsin” acoperind stilistic jazz actual și ”World” (muzică din Balcani, Africa de Nord și Orient), pe un album care se derulează ca un jurnal de călătorie cu ecouri din turneele grupului ce a concertat în multe țări între Europa și India. Acum în componență au apărut și 2 invitați, din România (!) și Egipt:
LINE UP : Elie Dufour – piano, Marc Michel – batterie, Yann Phayphet – contrebasse, Marian Badoï – accordéon, Mohamed Abozekry - oud

https://www.youtube.com/watch?v=gCuuEL_N1wU
https://www.youtube.com/watch?v=IMYUivv6pjI





















Peste blocul de albume de mai jos am trecut mai superficial, așa încât doar câteva remarci la micile seturi ordonate după ”labels”:
- În nota obișnuită a așteptărilor consider albumele de la casele de discuri exponentele unui jazz ”middle of the road” (ca dificultate de receptare pe palierul de la ”smooth/crossover” la ”free”/avant-jazz”): Reprise (cu o voce feminină nouă în ”peisaj”), Criss Cross Jazz, ECM (X 2), Pirouet, Tzadik, HighNote, Ropeadope (impresii de călătorie ale tobarului titular), World Galaxy:

* David Binney (a-sax) – The Time Verses (Criss Cross Jazz, 2017)
* Keely Smith - The Intimate Keely Smith (Reprise, 2016)  
* Ronald Bruner Jr. - Triumph (World Galaxy / Alpha Pup Records, 2017)
* Frank Kimbrough (p-no) - Solstice (Pirouet, 2016)
* John Zorn - The Garden of Earthly Delights (Tzadik, 2017)
* Jeremy Pelt (tr) – Make Noise! (HighNote, 2017)
* Nate Smith (dr) - Kinfolk: Postcards from Everywhere (Ropeadope, 2017)
* Julia Hülsmann TrioSooner and Later (ECM, 2017)
* Trio Mediaeval & Arve Henriksen - Rímur (ECM, 2017)

- Mai mult sau mai puțin dezamăgitoare, albumele Concord cu maestrul banjo-ului Béla Fleck și, surprinzător, cele cam fără idei, dinamică și variație, de data asta, de la Hubro (X 2) și Constellation, altfel etichete ”cu ștaif”...

* Béla Fleck - Juno Concerto (Rounder/Concord Music, 2017)
* Dans les arbresPhosphorescence (Hubro, 2017)
* 1982 (Nils Økland, Sigbjørn Apeland & Øyvind Skarbø) - Chromola (Hubro, 2017)
* Those Who Walk Away (Matthew Patton's Project) - The Infected Mass (Constellation, 2017)

- Peste așteptări le găsesc pe cele de la Edition Records (cu tânărul tubist Daniel Herskedal în ascensiune avându-l în componență pe pianistul cu numele ”Valea Lupului” de care m-am ocupat separat) și Sunnyside (cu chitaristul Kurt Rosenwinkel acum devenit tematic foarte..”brazilian”, secondat de o altă prezență de la Gărâna Jazz Festival de anii trecuți, violonista germancă de origine română Frederika Krier...dar printre alții, și de Eric Clapton!).
* Daniel Herskedal (tuba & bass trumpet) - The Roc (Edition, 2017)
* Kurt Rosenwinkel (with Eric Clapton, Frederika Krier, etc) - Caipi (Sunnyside, 2017)







- Neașteptate ca orientare stilistică imaginată de mine a priori, albumele de la Jazzland (orientat foarte ”free”), cel cu suflătorii din Chicago de la Pheelco Entertainment (care mă așteptam să fie ”free” dar, dimpotrivă, sună foarte...”swing”!), respectiv cel cinematic și orientat mult spre ”country/blue grass” al violonistei de la Royal Potato Family, de fapt coloană sonoră pentru un film/proiect multi-media la care contribuie și Bill Frisell.

* Megalodon Collective - Animals (Jazzland, 2017)
* Hypnotic Brass Ensemble - Sound Rhythm & Form (Pheelco Entertainment, 2016)
* Jenny Scheinman (vln) - Here on Earth -O.S.T. for ”Kannapolis: A Moving Portrait”- (Royal Potato Family, 2017)...with Bill Frisell.
























- ”Cuneiformice”, dar foarte diferite între ele, de la un stil retro de Big Band la ”rock-ul în opoziție” unic al americanilor conduși 35 ani de același Mike Johnson, cu Elaine di Falco (”vocals & accordion”) și, invitată din Denver, o pianistă ”clasică” renumită deja pe-acolo și cu un nume care ne sună parcă familiar, Adriana Teodoro-Dier.
* The Microscopic Septet - Been Up So Long It Looks Like Down to Me: Micros Play The Blues (Cuneiform, 2017)
* Thinking Plague (Mike Johnson) - Hoping Against Hope (Cuneiform, 2017)








http://www.newmusicbox.org/articles/mike-johnson-thinking-plague/?utm_campaign=coschedule&utm_source=twitter&utm_medium=newmusicbox&utm_content=Mike+Johnson-Thinking+Plague




vineri, 24 februarie 2017

Sub radar din jazz, februarie 2017


Remarcate în februarie 2017:

* Theo Bleckmann: ”Elegy” (ECM, 2017)
* Julian & Roman Wasserfuhr: ”Landed in Brooklyn” (ACT Music, 2017)
* José James: ”Love in a Time of Madness” (Blue Note, 2017)
* Andrea Motis (voc, trumpet): ”Emotional Dance” (Impulse!, 2017)
Albume plăcute dar fără a aduce inovații, toate acestea prime 4, cu un plus de inedit la vocalistul Theo Bleckmann adus de inspirația în compoziții dar și de invitații inspirat aleși, respectiv Ben Monder (gtr), Shai Maestro (p-no), Chris Torrdini (d-bass) și John Hollenbeck (dr)...și cu evidențierea tinerei de nici 22 ani în plină ascensiune Andrea Motis, provenită din grupul-pepinieră format din copii și tineri Sant Andreu Jazz Band din Barcelona.




* Marco Minnemann: ”Schattenspiel” (2016)
A durat mai mult dat a meritat așteptarea acestui nou album solo al eclecticului baterist germano-american al lui Joe Satriani, din trioul Levin, Minnemann & Rudess (și în plus”zeu mut”, ”aristocrat”, etc)...cu nimic mai prejos decât celălalt material al său de anul trecut, ”Above the Roses”
* Krokofant (Norway): ”Krokofant III” (Rune Grammofon, 2017)....”free jazz, prog-rock”
(dacă n-am amintit de acest grup cu numele unui animal imaginar fabulos -încrucișarea între crocodil și elefant!- dintro poveste norvegiană pentru copii, la momentul albumelor I sau II, voi reveni poate cu o privire asupra tuturor celor 3 volume)






















(*) Horacee Arnold (dr, perc): ”Tales of the Exonerated Flea” (Columbia, 1974)
....with Ralph Towner, Jan Hammer, John Abercrombie, etc
Am întâlnit acest titlu de care nu știusem până acum întro companie ilustră cu albume-fanion din genul ”fusion” cu cei importanți pionieri ai genului, Mahavishnu Orchestra, Billy Cobham și Return To Forever...și acum că-l cunosc trebuie să constat că nu e nici o exagerare respectiva plasare: LPul e impecabil, muzical și interpretativ, paradoxul fiind că liderul baterist de aproape 80 de ani azi, pe numele lui real Horace Emmanuel Arnold, a rămas cel mai puțin cunoscut din tot ”line-up”-ul aproape identic cu cel de pe anteriorul ”Tribe” (Columbia, 1973). Și nu că n-ar fi cântat -Wikipedia îl etalează destul de activ- dar discurile la care a contribuit, separat de cele 2 albume ale sale, au fost foarte puține, doar cele câteva albume ale saxofonistului Billy Harper (Quintet)...Mai jos, deși nu foarte clară, afișez și coperta din spate a LP-ului ”Tales of...” ca să-i puteți afla pe toți muzicienii implicați pe acest album seminal pe care, oarecum ironic și atipic, piesa-titlu centrală e și cea mai scurtă (sub 4 min), iar cele mai elaborate sunt ”Sing Nightjar” (11:08) -pe fața A- și ”Chinnereth II” (8:06), pe B.





* Omar Sosa & Seckou Keita (Cuba/Senegal): ”Transparent Water” (World Village, 2017)
 Ecouri ale trioului legendar Codona am întâlnit pe acest album ”Apă transparentă” de excepție, chiar din startul piesei ”Dary (featuring Gustavo Ovalles)”, la general, asistăm la un melanj muzical intercontinental fluent și inspirat între culturi din America Latină, Africa de Vest și Orientul Îndepărtat (mai ales China și Japonia), cu întregul arsenal de instrumente care merită în totalitate enumerate:
- Personnel: Omar Sosa: piano, keyboards, electronics, marimba, vocals; Seckou Keita: kora, djembe, talking drum, sabar, vocals; Gustavo Ovalles: bata drums, culo'e puya, clave, maracas, guataca, calabaza; Plus: Mieko Miyazaki: koto; Wu Tong: sheng, bawu; Mosin Khan Kawa: nagadi; E’Joung-Ju: geomungo; Dominique Huchet: bird EFX.
https://www.allaboutjazz.com/transparent-water-omar-sosa-and-seckou-keita-world-village-review-by-roger-farbey.php



* Angles 9 (Martin Küchen/Sweden): ”Disappeared Behind the Sun” (Clean Feed, 2017)
Una dintre cele mai accesibil-atractive apariții de la o casă de discuri portughezo-americană foarte prolifică dar puțin ”circulată” și cu puțini fani în România, din păcate...Completare la imaginarul portret al saxofonistului-lider, separat de formulele variabile Angles 6-9, mai introspectivul:
* Martin Küchen & Landæus Trio: ”Four Lamentations and One Wicked Dream of Innocence”(2014)





















* Gorilla Mask (Canada/Germany): ”Iron Lung” (Clean Feed, 2017)
....Peter Van Huffel (a-sax), Roland Fidezius (el. bass, effects) & Rudi Fischerlehner (dr)
Caz tipic de globalizare în jazz: liderul e stabilit în Canada, e belgian de origine, trioul acesta al său e berlinez iar casa de discuri ”găzduitoare”, cum aminteam anterior, e una portughezo-americană.



* John Zorn: ”Sacred Visions” (Tzadik, 2016)
* Matthew Shipp Trio: ”Piano Song” (Thirsty Ear’s Blue Series, 2017)
* Stephan Crump, Ingrid Laubrock & Cory Smythe: ”Planktonic Finales” (Intakt, 2017)
* Illegal Crowns: ”S/T” (RogueArt, 2016)
....Mary Halvorson: gtr, Tomas Fujiwara: dr, Benoît Delbecq: p-no, prep. p-no, Taylor Ho Bynum: c-net, flg-horn
4 albume de jazz contemporan din cel mai elevat, acestea ultimele de azi, provenite însă de la 4 case de discuri dintre cele mai ocolite de cei de pe la noi care, deși se pretind fani și cunoscători, reduc asimilarea jazzului și noutățior la nivelul lui ”ascult numai ce-mi place”...





















vineri, 10 februarie 2017

”Okidoki's "Si tu regardes"...parmi les jeunes talents du jazz hexagonal”


”Țara arde...” chiar dacă ”iarna-i grea” (vorba poetului)...dar nici lumea jazzului nu stă pe loc, noutățile s-au acumulat așa încât după ”încălziri” ușoare cu inflexiuni pop marca trompetistului veteran Herb Alpert și crooner-ului Curtis Stiegers, ”atacăm” o combinație de Country & Jazz la mandolină și pian pentru a ajunge la câteva noi apariții dintr-un set ”invariabil” (conform pianistului Benedikt Jahnel) de la casa germană ECM, cu coperțile tipic pastelate: 2 dominant acustice cu veterani chitariști, 2 triouri pianistice -unul elvețian, altul danez-, și unul de jazz cameral la acordeon cu norvegianul Frode Haltli (remember Gărâna Jazz Festival 2010):

Herb Alpert - Human Nature (2016)
Curtis Stigers - One More For The Road -live- (2017)
* Chris Thile & Brad MehldauChris Thile & Brad Mehldau (Nonesuch, 2017)...."jazz, bluegrass"....mandolin & voc/piano & voc



* Ralph Towner - My Foolish Heart (ECM, 2017)
* John Abercrombie QuartetUp and Coming (ECM, 2017)
* Colin Vallon, Patrice Moret, Julian SartoriusDanse (ECM, 2017)
* Benedikt Jahnel TrioThe Invariant (ECM, 2017)
* Frode Haltli (acc) – Air (ECM New Series, 2016)











































Casa concurentă ACT Music & Vision nu putea să se lase mai prejos în fața acestui nou set ECM -la care se adaugă de ultim moment și Craig Taborn - Daylight Ghosts (ECM, 2017)-...așadar iată 2 dintre primele apariții scandinave din acest an:
Jan Lundgren (p-no, U.S./Sweden) – Potsdamer Platz (ACT Music, 2017), with Jukka Perko: a-sax, Dan Berglund (ex-E.S.T.): bass, Morten Lund: drums
...un tribut muzical adus de versatilul pianist celebrei piețe berlineze ajunsă simbolul noii Germanii, (albumul-concept fiind înregistrat în studioul Hansa plasat chiar în respectiva piață), respectiv:
Viktoria Tolstoy feat. Iiro Rantala – Meet Me at the Movies (ACT Music, 2017)
....o invitație la muzica de film, cum trădează și titlul: “As Time Goes By” (Michael Curtiz /“Casablanca”), “New World” (Björk, din “Dancer In The Dark” al lui Lars von Trier)...“Smile” din “Modern Times” cu și de Charlie Chaplin, “Kiss From A Rose“ (Seal, din “Batman Forever”)...“Out Here On My Own” (Michael & Lesley Gore, din “Fame”)...“Angel” (Sarah McLachlan, din “City of Angels” cu Nicolas Cage.





















Ajunși la sexul frumos, mai distingem printre noutăți un album de voce/pian polonezo-cubanez, altul bine primit de critici cu saxofonista londoneză Trish (”a talent to watch”) și noul ei 4-tet...unul de ”comeback” cu scoțienii Rebeccăi de la casa RareNoise -am mai spus-o și o repet: un ”label” garanție în sine!- și altul în trio al unei basiste/cello-iste din Canada aflată deasemenea în ascensiune, beneficiind de prezența octogenarului pianist Harold Mabern:
* Anna Maria Jopek & Gonzalo Rubalcaba - Minione (Universal Music Polska, 2017)
* Trish Clowes (sax) - My Iris (Basho Records, 2017)
....Chris Montague: gtr, Ross Stanley: p-no & Hammond org, James Maddren: dr
Free Nelson MandoomJazz (Rebecca Sneddon: a-sax/Scotland) – The Organ Grinder (RareNoise, 2016)
* Brandi Disterheft (bass, cello, voc / Canada) (with Harold Mabern: p-no & Joe Farnsworth: dr) - Blue Canvas (Justin Time Records, 2016)








































Ne întoarcem la domni și surprindem alți 3 pianiști cu noi producții la case de discuri cu jazz melodios și elegant, primul oferindu-ne în plus prilejul reîntâlnirii cu saxofonistul norvegian Marius Neset, deja mai cunoscut pe la noi după apariția la festivalul de la Gărâna XVIII și albumele scoase la Edition Records și aceeași ACT Music (de fapt pianistul danez ar merita poate separat o mai atentă introspecție privind realizările anterioare succesive solo, cu JazzKamikaze (și ca vocalist!), în fruntea propriului trio -Conveyance (Daywood Drive, 2011)- și mai recent cu interesanta formulă cu suport marocan pe Unicorn (Calibrated Music, 2014):
* Morten Schantz (p-no, ex-JazzKamikaze / Denmark) – Godspeed (Edition, 2016)
....with Marius Neset: sax & Anton Eger: drums
* Jason Moran (piano solo) - The Armory Concert (Yes Records, 2016)
John Ellis (Cinematic Orchestra) - Evolution: Seeds & Streams (Gondwana, 2016)






















Urmează o formulă frenetică de Big Band cu câte 4-5 trompete, saxofoane și tromboane a unui tânăr și promițător compozitor, aranjor și dirijor american aflat la debut solistic (dar deja cu mai multe premii și distincții primite în ultimii 5-6 ani), pe care criticul Dan Bilawsky, cotând albumul aproape maximal pe site-ul ”www.allaboutjazz.com”, o consideră ”forward-thinking jazz orchestra”, printre numeroase alte recenzii favorabile. E clar că muzele, cum indică și titlul, l-au însoțit pe autor pentru a realiza albumul:
* Christopher Zuar Orchestra - Musings (Sunnyside, 2016)




* Sun Trio (Finland) – Reborn (CamJazz, 2016)
....Jorma Kalevi Louhivuori: trumpet, Olavi Louhivuori: drums, Antti Lotjonen: bass
Trompetistul finlandez de 33 ani ”schimbă macazul” față de 4-tetul Big Blue (amestec, zic cronicile, de Shoegaze Pop, Folk și Jazz de tip Jan Garbarek și Miles Davis), aici în trio chiar simplificând structural muzica, contrar trendului, ”in the other direction than ever-greater complexity”, cum scria cineva. Totuși el nu se îndepărtează de sunetul tipic scandinav glacial și auster, oferind peisaje sonore deopotrivă futuristice și arhaice. La tobe e fratele său, cunoscut și din formula Skydive Trio (Thomas T. Dahl, Mats Eilertsen, Olavi Louhivuori), mai ales de la albumul ”Sun Moee” (Hubro, 2015).

Jazzul contemporan de la casele Criss Cross Jazz și SaVant mie nu-mi prea mai oferă sclipiri, deci am trecut repede peste...:
* Conrad Herwig & Igor Butman (6-tet) - Reflections (Criss Cross Jazz, 2016)
* Matt Brewer (bass) - Unspoken (Criss Cross Jazz, 2016)
* Joe Chambers (vibr) - Landscapes (SaVant, 2016)
...pentru a ”plonja”, în lungul drum de circa 25 albume spre numele din titlul postării, întro zonă mai ofertantă din care, între următoarele apariții, cea mai mare și plăcută surpriză o reprezintă albumul personal al lui Colin Cannon la care trebuie să mă refer mai pe larg:
* Mats Gustafsson & Craig Taborn - Ljubljana (Clean Feed, 2017)
* Garth Knox & The Saltarello TrioLeonard: The Book of Angels, Volume 30 (Tzadik, 2017)
* Deep Whole Trio (UK) - Paradise Walk (MultiKulti Project, 2016)
....Paul Dunmall: s, a & t-saxes, bagpipes, Paul Rogers: 7 string bass, Mark Sanders: dr, perc



















Colin Cannon (”all guitars, ukulele, voc, synths, sound effects”) - Intermission (Farewell) (Self Released, 2016)
Primul element dătător de speranță la un album al unui artist necunoscut dinainte e autonomia lui ”Self Released”: muzicianul face 100% muzica pe care o dorește, zero constrângeri. Al 2-lea ca ghid însoțitor e citatul intimist din Kurt Vonnegut din ”Breakfast of Champions”. Al 3-lea e conceptul, ideea unitară imediat recognoscibilă din titluri: ”Part I (4 titluri), Part II (5), P.S. (3)”, chiar înainte de a asculta prima notă. Nr. 4 e booklet-ul generos: grafica la copertă, celelalte picturi ”inner”, fotografiile grupului numeros de amici colaboratori și cuvintele autorului. De fapt, în primul rând ca importanță aș vedea această sensibilă și modestă confesiune a unui dubiu existențial transpus pe muzică, până la urmă, poate uman-ambivalent ca enunț, dar unitar realizat ca și concept muzical: ...”like all music, this is another self-absorbed attempt to make a story out of everything, to make everything seen connected and designed, when in reality nothing is...well, maybe everything is...I wouldn't know, so quit buggin' me”. Începutul temei-titlu ”Intermission” oferă la jumătatea albumului un scurt număr introductiv de cabaret/cartoons, cu totul și totul neașteptat, dar imediat ”discursul” revine la ”matcă” în Part II cu un solo de trompetă și chorus-uri liturgice.
Ferm ancorat în genurile Prog & Fusion, iată mai multe referințe amintite de criticul Dave Wayne în recenzia de mai jos, ca posibil inspiratoare surse pentru Colin Cannon pentru acest al 4-lea său album care invită la reascultare și-l plasează pe autor în categoria ”musicians to watch” : două relativ recente albume solo Steven Wilson, clasicele formule Return To Forever din perioada cu Bill Connors la chitară și Mahavishnu Orchestra cu Narada Michael Walden la tobe, grupul originar Electromagnets al chitaristului texan Eric Johnson și contemporanii Animals As Leaders (*):
https://www.allaboutjazz.com/intermission-colin-cannon-self-produced-review-by-dave-wayne.php





























 Abia ajuns la acest punct, nivel, etapă, stare, dispoziție, orizont de așteptare sau cum vreți voi să-l/s-o numiți, am simțit că e momentul propice pentru abordarea lui Okidoki. Ascultasem eu ce-i drept recent 2 albume noi-nouțe:
* Note Forget (France) - Le Rameau d'Or de la Sybille de Cumes (Note Forget, 2017)
   (Jean Rondeau: p-no, Virgile Lefebvre: sax, Erwan Ricordeau: c-bass, Sébastien Grenat: dr)
...respectiv:
* Ray Lema & Laurent De Wilde (piano duo/France) - Riddles (Gazebo, 2016)
...dar care n-au avut impactul celui care urmează, apanajul unui tânăr bas-clarinetist și soprano-saxofonist pe nume Laurent Rochelle. Datele de intrare ridicau apriori ștacheta: sursa pentru mine a albumului, amicul Horațiu din Satu Mare (de la care sunt sigur întotdeauna că nu primesc ceva banal), casa de discuri minusculă, titluri de piese în mai multe limbi diferite, atracția mea dintotdeauna pentru clarinetul bas...și chiar și coperta-fotografie, deloc atractivă, poate sugera loc de muzică bună ascunsă în spatele ei, s-a întâmplat de multe ori astfel. Și a fost chiar mai mult decât O.K. cu acest cuartet (în slang, cu ușoare variații, ”okie dokie/okey dokey/okidoki”, chiar asta înseamnă!) în care apare frecvent ca punt de atracție în plus interesanta vocalistă belgiancă Anja Kowalski.
Atât de mult mi-a plăcut muzica asta că nici n-a mai contat că exact în timpul audiției placa de bază a desktop-ului destul de vechi a cedat (urmând logica recuperare și deloc simpla reconfigurare pe aproape noul computer...). ”Un jazz au son nouveau, très accessible et d'une grande sensibilité”, cum se zice în prezentarea concertului de circa 45 minute de mai jos.
Vă mai etalez albumul aici doar cu datele lui strict ”tehnice”, plăcut surprins că l-am regăsit și întro listă recomandată de 10 albume din noul jazz francez din care urgent am pus în lista de așteptare la ascultat încă 4 titluri. :
http://www.lesinrocks.com/2016/04/03/musique/10-albums-decouvrir-nouvelle-garde-jazz-francais-11816077/



(Laurent Rochelle's) Okidoki (Quartet) - Si tu regardes (Linoleum, 2016)
01. Morgen (6:32)
02. Airports (5:43)
03. Synchronicity (9:08)
04. Cévennes (7:27)
05. Echo bird sing her song to me (8:53)
06. Okidoki blues (1:33)
07. Okidoki (5:35)
08. Si tu regardes (9:02)
09. Zeit (7:04)
10. Le temps oublié (4:37)
Enregistré récemment à Toulouse, France.
Artist List:
- Laurent Rochelle: clarinette basse, sax soprano, compositions
- Anja Kowalski: voix, textes
- Frédéric Schadoroff: piano, effets
- Olivier Brousse: contrebasse
- Eric Boccalini: batterie




https://www.youtube.com/watch?v=aGyH_9ExSzI

Mă surprinde subiectul despre mini valul de jazz nou francez tocmai în momentul anunțurilor din sfera jazzului ”mainstream” popular mult mai profitabil: moartea lui Al Jarreau (R.I.P.) și Grammy-urile câștigate previzibil astă-noapte, printre alții, de John Scofield și Snarky Puppy...”Revenons à nos moutons”, iată cele 4 titluri în așteptare:

* nOx.3 (France) - NOX TAPE (Jazz Village, 2016)
* Céline Bonacina Crystal Quartet - Crystal Rain (Cristal/Harmonia Mundi, 2016)
* Camille Bertault - En Vie (Sunnyside, 2016)
* Sébastien Texier - Dreamers (Cristal, 2016)

Precizări la referințele albumului lui Colin Cannon:

* Return to Forever (cu Bill Connors) - Hymn of the Seventh Galaxy (Polydor, 1973)
* Mahavishnu Orchestra (cu Narada Michael Walden) – Apocalypse (1974), Visions of the Emerald Beyond (1975), Inner Worlds (1976)
+ Weather Report (cu Narada Michael Walden), temele "Black Market" și "Cannon Ball" de pe Black Market (1976)
* Electromagnets (Eric Johnson) - I & II (1975)
* Animals As Leaders (Tosin Abasi): Weightless (2011)...”instrumental speed guitar”