joi, 19 octombrie 2017

3 noi descoperiri: Ralf Nowy, Limpe Fuchs și Thollem McDonas


* Ralf Nowy (Germany) - Lucifer's Dream (LP Intercord, 1973/CD Long Hair, 2008)
* Ralf Nowy (a-sax, fl, oboe) (The Ralf Nowy Group) - Nowy 2 (Atlantic, 1975)
* Nowy (Ralf Nowy Group) - Escalation (Atlantic, 1974)

Muzica acestui muzician clasic german (1940-2007) și a Jazz Big Band-ului său din zona München este definită "Orchestral Krautrock Fusion", sau, ceva mai nuanțat, "Middle-Eastern Symphonic Prog Jazz Krautrock" pe albume eclectice puțin cunoscute în care se întrepătrund „psychedelic, jazz, folk, symphonic, blues, funk, pop and Eastern music (Hindustani)”.
Primul album „Visul lui Lucifer” i-a inclus în componență pe 3 muzicieni invitați din Amon Dull II: Lothar Meid (bass), Keith Forsey (drums) & Alois Gromer (sitar), acesta fiind și materialul cel mai elaborat semnat de Nowy și de chitaristul Paul Vincent Gulia. Celelalte 2 albume ulterioare sunt mai convenționale, chiar dacă liderul apare și vocal și la mai multe instrumente cu set schimbat de la piesă la piesă, de ex. pe „Escalation”. Reeditările pe CD au constituit reparația morală necesară pentru un muzician cunoscut mai ales autor de jingles-uri comerciale, muzică de film și TV sau ca aranjor pentru alții, printre care Giorgio Moroder în prima sa fază până a devenit faimos.











* Limpe Fuchs (dr, perc/Germany) - Gestrüpp (Play Loud!, 2016)
* Anima (Limpe Fuchs Archive) - Monte Alto (LP Alter Pfarrhof Production, 1977, CD Play Loud!, 2015)
* Anima-Sound (Limpe Fuchs Archive) - Musik für Alle (Echolette, 1972)
Anima-Sound - Stürmischer Himmel (Ohr, 1971 / Spalax, 1998)
* Limpe Fuchs/Anima - Via (Dom, 1987)
* Limpe Fuchs - Muusiccia (Metal / Stones) (Streamline, 1993)

Percuționista aceasta de 76 ani originară tot din München nu-i deloc ușor de ascultat fără s-o și vezi în acțiune, ca stil și discurs  muzical, plus că există multe pasaje de finețe cântate încet unde e nevoie și de concentrare și de volum mare la sunetul redat cât mai fidel...deci nu întâmplător casa de discuri din Berlin la care au apărut sau au fost reeditate discuri de-ale ei se numește Play Loud! Dar elementul cel mai definitoriu e faptul că cea numită „acoustic visual artist - instrument building” și-a inventat și construit singură ori cu soțul ei basistul Paul Fuchs aproape toate instrumentele din lemn, piatră și metal sau mixte, pe care le etalează ingenios combinate cu mecanisme cinetice în seturi diferite în funcție de concept, spațiu scenic disponibil și anturaj, luând parte la  numeroase „performances” și „installations”-uri, solo sau în duouri, triouri sau cuartete. Își folosește și vocea, paleta de instrumente s-a extins și spre coarde și instr. de suflat ori combinații dintre acestea, cel mai frecvent cu soțul în duoul Anima(-Sound).
Un recent concert este disponibil de vizionat și audiat în link-ul următor:
Limpe Fuchs Konzert Braunschweig 07.01.2016
https://www.youtube.com/watch?v=blUSO_7wzuI














* Thollem (McDonas) + (Brian) Chase - Dub Narcotic Session (New Atlantis, 2014)
* Thollem (McDonas)/(William)/Parker/(Nels) Cline - The Gowanus Session (Porter Records, 2012)
* Thollem (McDonas)/(Michael) Wimberly/(Alex) Cline - Radical Empathy (Relative Pitch, 2016)

10,000 Tigers (T. McDonas & Arrington de Dionyso) - Intuition, Science and Sex (Edgetone, 2008)
* Bloom Project (with Rent Romus: sax) - Prismatic Season -live- (Edgetone, 2008)
* The Naked Future - Gigantomachia (ESP Disk, 2009)
....with Arrington de Dionysio: b & c-alto clarinets, John Niekrasz: drums & Gregg Skloff: amp. upright bass
* MAGIMC Trio/Thollem MacDonas - Polishing the Mirror (Amirani Records/Italy, 2012)
....with Stefano Giust: drums, cymbal & Edoardo Marraffa: t & sopranino saxes

Pianist american remarcabil de 50 ani, Thollem McDonas e a 3-a mea descoperire etalată azi, deocamdată fără albume solo ci „descifrat” prin 3 colaborări (duos/trios) ca principal compozitor și alte 5 -4 deja enumerate mai sus + 1 care urmează-, proiecte/trupe între care se distinge Estamos Ensemble: grup/proiect și concept în același timp, care mi se pare și cel mai reușit și elaborat dintre cele ascultate, în spiritul ideii de schimbare și deschidere permanentă la noi și diferite forme de implicare, muzicală și socială în general, independent de orice graniță fizică formală. Albumul este compus și interpretat împreună cu o consistentă fracțiune de muzicieni/compozitori mexicani, titlul într-un dialect arhaic folosit în munții Michoacán/Mexic însemnând „compositions and improvisations”. Multe dintre piese se referă la granița dintre cele 2 state inventată la mijlocul sec. XIX până la care moment timp de 4.5 milioane de ani de istorie planetară oamenii călătoreau liberi fără conceptul modern de frontieră controlată...





Iată fișa „tehnică” a discului, conform www.discogs.com:

* Estamos Ensemble (US/Mexico) - Jimpani Kustakwa Ka Jankwariteecherï
                                          -2 CD- (Edgetone, 2011)
CD1:
1-1 Edeghoyeneegheleedeneek
1-2 The Dead Angels
1-3 Little Steps
1-4 Improvisation Based On Through The Borderline And What Lichita Found There
1-5 Estamos Porque Somos
1-6 Disborder Control Desborde
1-7 Hoppin' John
CD2:
2-1 180 Points Of Light
2-2 4.5 Billion Years Before
2-3 158 Years Since
2-4 Olas, Sobre Las Olas
2-5 4 33 Of Silence At The Nogales Border Wall
2-6 Enemies Of The Soul, May I Have My Relino Now
2-7 Itsula
2-8 Stirring Awake
Credits:
  - Cello – Theresa Wong
  - Guitar – Ava Mendoza
  - Percussion – Emilio Tamez
  - Piano – Thollem McDonas
  - Saxophone – Marko Novachcoff, Vinny Golia
  - Vibraphone – Kjell Nordeson
  - Viola – Alexander Bruck
  - Violin – Julián Martínez Vázquez
  - Voice, Electronics – Carmina Escobar
Notes:
Premieres of compositions written specifically for the ensemble by: Ana Lara (MX); Nels Cline (US); Juan Felipe Waller (MX); Pauline Oliveros (US); Joan Jeanrenaud (US); Vinny Golia (US); Jorge Torres Sáenz (MX); William Parker (US); Thollem McDonas (US)

* Gregg Skloff - The Glacial Enclosure -cassette- (Eiderdown, 2016)
* Gregg Skloff - 3087 -cassette- (2015)
Aceste ultime 2 albume nu-l implică pe McDonas dar sunt albume rare cu basistul din The Naked Future. În schimb următoarele 5 încă „nedefrișate” îndeajuns dezvăluie alte fațete noi și diverse completând la puzzle-ul personalității pianistului, inclusiv portavocea sa literară cea mai răsunătoare ca activist politic anti război și nu numai: vocalist/pianist într-un grup „anarcho-punk jazz” cu colegi italiani la chitară, bas și tobe (vocea sa amintind de David Byrne de la Talking Heads).

TSIGOTI - Private Poverty Speaks To The People Of The Party (ESP-Disk, 2010)




* The Hand to Man Band - You Are Always On Our Minds (Post-Consumer, 2012)
 ....Thollem McDonas with Mike Watt, John Dieterich & Tim Barnes.
* Bad News From Houston (Thollem McDonas with John Dieterich) - In The Valley Of The Cloud Builder (Post-Consumer, 2013)
* Lukas Ligeti & Thollem McDonas - Imaginary Images (Leo, 2014)
* Markus Hunt (bass) & Thollem McDonas (p-no) - Adobe (Edgetone, 2016)


P.S.-bonusuri, „coborâte” chiar în timpul postării:
Thollem McDonas - Solo Piano (Pax Recordings, 2005)
* Thollem McDonas - RacingTheSun ChasingTheSun (Creative Sources, 2007)



luni, 2 octombrie 2017

Jazz autumnal în ediție limitată (sept./oct. 2017)


Nu era în plan deocamdată, dar o să-ncep cu o descoperire remarcabilă de ultimă oră, un 4-tet din „noul val” al jazzului norvegian, aflat la debut și care-și definește muzica drept „punk-jazz-avant-rock”. Dincolo de subiectivismul acestor (auto)încadrări, astea-s muzicile care-mi plac: cele care-i „pun pe jar” și pe fanii rockului progresiv și pe cei de jazz, fie el și de factura, chipurile mai limitativă de-i zice „fusion”, ceea ce chiar se întâmplă cu acești trondheim-ieni, după cum ar sugera numele/titlul (valabil doar ca loc al nașterii, pentru că băieții sunt rezidenți în Oslo). Evitând ca mai întotdeauna sursele de infos site-ul personal trupă/artist și al casei de discuri aferente -ambele, lesne susceptibile de interese de marketing-, am ales alte „reviews”-uri și surse care-i indică pe principalii membrii drept colegi în 4-tetul Sonotronic (pe care nu-l știu), pe chitaristul Øyvind Nypan un demn urmaș al lui Terje Rypdal, plus atuul câtorva similitudini detectate cu estetica casei ECM, ceea ce înseamnă o „bilă albă” și pentru eticheta Losen Records:

http://theprogressiveaspect.net/blog/2017/09/25/the-tronosonic-experience-the-tronosonic-experience/
https://www.allaboutjazz.com/the-tronosonic-experience-per-harald-ottesen-losen-records-review-by-mark-sullivan.php

Mai avem la dispoziție și canalele video la modă de promovare, cu „trailer”-ul și 2 piese/videoclip, metoda mai rapidă de inițiere în muzica 4-tetului:
* The Tronosonic Experience (Norway) - Tronosonic Experience (Losen Records, 2017)
https://www.youtube.com/watch?v=zPJpY4x1CIQ
* The Tronosonic Experience: "Maelstrom"
* The Tronosonic Experience: "Die Streif":
https://www.youtube.com/watch?v=Jdq_WvAKh10

Foarte puține date am găsit însă despre Ole Jørgen Bardal care, urmărind clipul din link-ul de mai jos în duelul saxofonistic cu Mathias Hagen, s-ar preta idiomului „avant jazz/free improvisation”, diferit de ce etalează cu Tronosonic...:
https://www.youtube.com/watch?v=HGKReXKQ1rc

Øyvind NypanStereotomic (Losen Records, 2017), integral aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ABbrnaWPoI8




Oricum aveam pregătite 2 pepite noi norvegiene de la Hubro ale unor muzicieni cu prenumele aproape identice la care se merită sau nu insistat prea mult, după cum sunt sau nu cunoscute materialele lor anterioare, respectiv:
* Erlend Apneseth TrioÅra (Hubro, 2017)...."alternative folk, classical, world"
* Erland Dahlen (dr) – Clocks (Hubro, 2017)...."jazz, post-rock"
Pe Erlend, chitaristul de doar 27 ani specializat în vioara tradițională hardanger cu 8 sau 9 corzi, l-am etalat aici pe blog recent cu ocazia anteriorului „Nattsongar” (Hubro, 2017) de care noul „Åra” nu se deosebește prea mult, deci n-ar fi prea multe de spus. Situație destul de similară și la „Ceasurile” percuționistului Erland care urmează lui „Rolling Bomber” (Hubro, 2011) și mai ales lui „Blossom Bells” (Hubro, 2015)...de acest „Clopote din flori” de care sigur m-am ocupat, fiind și temporal apropiat la circa 2 ani distanță, deasemenea și stilistic, ele -ceasurile, adică- „bătând” sacadat tot în direcția "experimental, jazz, post-rock", „compozițiile apropiate și intuitive gemând și zănzănind cu o brută viață exploratoare...” -descrie plastic și poetic revista MOJO- „...pentru cearea unui nou ciorchine de piese folk norvegiene care pendulează, corespunzător, între utopismul însorit cu picățele până la cele mai mohorâte și întunecate dedesupturi”, cumva sinonim cu albumele, nu puține, concepute ca fundal de imaginar film „noir”.





















Am mai răsfoit și trecutul 4-tetul texan format de 2 dintre membrii din Snarky Puppy și abordat în postarea trecută datorită noului Thrēq (GroundUP, 2017):
* Forq - Batch (GroundUP Music, 2015)
* Forq - S/T (GroundUP Music, 2014)

....precum și seria următoare cu jazzuri selecte dar fără revelații:
Adam Pieronczyk (sax) & Miroslav Vitous (bass) (Poland/Cehia) - Ad-lib Orbits  (For_Tune/Poland, 2017)
Björn Meyer (6 string el & ac-bass) - Provenance (ECM, 2017)
John McLaughlin & the 4th Dimension – Live at Ronnie Scott’s (Abstract Logix, 2017)
Gary Husband - A Meeting of Spirits: Interpretations of the Music of John McLaughlin (Alternity Records, 2006 / Edition, 2017). Reeditarea recentă are aproape aceleași titluri dar cu ordinea pieselor schimbată.
Jane Ira Bloom (s-sax) - Wild Lines: Improvising Emily Dickinson -2 CD- (Outline, 2017)....„jazz & poetry”
Kamasi Washington (t-sax) – Harmony of Difference -EP- (Young Turks, 2017)
Marius Neset (t & s-saxes) - Circle of Chimes (ACT Music, 2017)


The NJE (The Near Jazz Experience) - Afloat (Sartorial Records, 2017)
Gerardo Iacoucci (Italy) - Le Avventure -Compilation- (rec. 1970, rel. Finders Keepers, 2017)
Avem aici 2 albume de jazz (sau, mă rog, „aproape jazz”, cum își spun autorii înșiși) atractiv și accesibil „împănat” cu mult funk și post-punk în cazul londonezilor Terry Edwards (alto & tenor saxes, uneori folosite simultan!), Mark Bedford (basistul din Madness) și Simon Charterton (drums), cu adăugare de „electronics, trumpet, processed voices, and keyboards”...respectiv sound-ul exotic orchestral de pionierat al „aventurierului” compozitor italian „profet în jazz experimental și „sound-design” de pe o raritate de album LP („N.1”) semnat „G. Iaccouci” foarte căutat și prețuit de colecționari și care avea să fie reluat de casa Deneb pe o serie extinsă de 3 volume în 2010 (în original, vol. 2/„N. 2” a apărut semnat sub pseudonimul „H. Caiage”).
Motto-ul discului de bază e elocvent pentru estetica autorului în faza sa psihedelică din jurul anului 1970:
„Lo spirito di avventura e l'elemento predominante che in tutti i tempi a sempre animato l'uomo„ [„The spirit of adventure and the predominant element that at all times always animates man”].
La londonezii NJE se remarcă versiunea la “Voodoo Child (Slight Return)” a lui Jimi Hendrix, iar în ceea ce-l privește pe G. Iacoucci sunt de semnalat, separat de seria numerotată a „Aventurii”, colaborările sale cu pianistul Amedeo Tomassi.
(Revizuind postarea la final îmi dau seama că era mai inspirată gruparea „experiențelor” Tronosonic cu NJE decât a londonezilor cu italianul care merita separat abordat...dar pe moment nu avusesem la dispoziție decât compilația sa recentă. I-am zis „jazz...în ediție limitată”, comparativ cu ultima postare de pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime”, cu mult mai multe titluri)

Recomandări:
G.(Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N.1 (Deneb, 1970)
H.Caiage (Gerardo Iacoucci) - L' Avventura N. 2 (Deneb, 1970)
G. (Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N. 3 (Deneb, 1970)
Gerardo Iacoucci - Simbolismo Psichedelico (St. Germain Des Prés, ?/Deneb, 2015)
Amedeo Tommasi & H. Caiage (Gerardo Iacoucci) - Carnet Turistico (Deneb, 1970)
Amedeo Tommasi & Gerardo Iacoucci - Giochi Di Bambini (Flower, 1975)








* John Zorn - The Interpretation of Dreams (Tzadik, 2017)
Am trecut prea superficial în ultimii ani peste unele materiale noi semnate de compozitorul Zorn (de altfel foarte multe, o medie de circa 1 album/lună!), dar acestă „Interpretare a viselor” merită mai multă atenție, pornind de la titlu și copertă, fiind vorba de 3 lucrări evocând vise și obsesii atât reale cât și imaginare inspirate de suprarealismul filmelor lui Luis Buñuel (piesa a 2-a), respectiv de lumea viselor psihotropice a Beatnik-ului satiric și romancier S.F. clasic William S. Burroughs/William Lee (piesele 01 & 03):
    01. „Naked Lunch”
    02. „Obscure Objects of Desire” - a study in frustration for Luis Buñuel—In Memoriam
    03. „The Exterminating Angel”
...puse pe note de John Zorn și executate de următorii muzicieni, din care se remarcă un tânăr și remarcabil vibrafonist japonez (01 & 03) și un 4-tet de coarde condus de pian (02):
     - Shanir Ezra Blumenkranz: Bass
     - Sae Hashimoto: Vibes
     - Tyshawn Sorey: Drums
   Jack Quartet (02):
     - Jay Campbell: Cello
     - Stephen Gosling: Piano
     - Chris Otto: Violin
     - John Pickford Richards: Viola
     - Austin Wulliman: Violin



* Bugge Wesseltoft (piano solo) - Everybody Loves Angels (ACT Music, 2017)

* Mulatu Astatke & Black Jesus Experience (Ethiopia/Australia) - Cradle Of Humanity (BJX, 2016)...ce face pereche bună cu un album de funk-jazz anterior al arborigenilor:
        - The Black Jesus Experience (Australia) - Yeluinta (BJX, 2010)

* Dieter Ilg (bass) - B-A-C-H (ACT Music, 2017)...."Variations on Johann Sebastian Bach"
....with Rainer Böhm, p-no & Patrice Héral, drums. Același trio al basistului care continuă seria extinsă a clasicilor:
      - Dieter Ilg (bass) - Otello Live at 'Schloss Elmau' (ACT Music, 2011)
      - Dieter Ilg (bass) - Mein Beethoven (ACT Music, 2015) 
      - Dieter Ilg (bass) - Parsifal (ACT Music, 2013)....Richard Wagner  + finalul din Ludwig van Beethoven.

* Rob Luft (gtr) - Riser (Edition, 2017)
* Mark Guiliana Jazz Quartet - Jersey (Motéma Music, 2017)
* V.A./ Blue Note All-Stars - Our Point of View -2 CD- (Blue Note, 2017)
* Cécile McLorin Salvant - Dreams and Daggers -2 CD live- (Mack Avenue, 2017)
...acestea ultime 4, plus cele cu saxofoniștii și basiștii de mai sus, pasibile anul acesta de premii sau nominalizări la Grammy.




















vineri, 22 septembrie 2017

Despre „θ (Teta) 3”, „Privirea aspră a tigrului” și alte „Povești utopice”


Forq  - THRĒQ  (GroundUP Music, 2017)
„Subliminal, eccentric, rock, funky și cinematic în același timp” acest al 3-lea „cel mai accesibil” album (zice unul dintre cunoscătorii primelor două) al 4-tetului instrumental al fondatorilor Henry Hey (keybs) și Michael League (bass), împreună cu Chris McQueen (gtr) și Jason "JT" Thomas (drums)”. Un cumpărător/fan pe site-ul Amazon, îl recomandă drept „deliciu absolut” și introducerea cea mai potrivită celor care nu cunosc grupul și vor să înceapă cu ceva. Eu m-am conformat și neavând și altceva, nu pot să-l contrazic.





* Han Bennink TrioAdelante (ICP, 2017)
De la nivele ermetic-disonante „free” de altădată, muzica (cu rare excepții ca „Waterzooi” și scurta „Boontje”) coboară la un post-bop mult mai accesibil pentru veteranul baterist avangardist și autodidact olandez de 75 ani, secondat pe acest album de 2 tineri muzicieni în ascensiune: blondul pianist danez Simon Toldam și saxofonist/clarinetistul belgian Joachim Badenhorst, cărora sunt sigur că liderul li s-a adaptat și componistic.


** Orchestra Of The Upper Atmosphere - θ 3 („Theta Three”) -2 CD- (Discus, 2017)
„A meeting of jazz rock, space rock & experimentalism”
Peste 2 ore și jumătate de muzică oferă acest un dublu set cu denumiri distincte pentru CD 1 = „Disc α”, respectiv CD 2 = „Disc Ω” cu septetul din Sheffield -plus 4 invitați la trombon și coarde- sub comanda lui Martin Archer care fuzionează în piese extinse minimalism de tip Terry Riley, Krautrock și electronic contemporan. Mai mulți critici consideră argumentat acest album cu pasaje atmosferice și pline de mister cel mai bun de până acum după 01 și 02 (vezi coperta) și cum n-am putut alege titluri de piese favorite, iată-i pe artiști și instrumentele:
 - Martin Archer – Keyboards, Electronics, Saxophones, Clarinets, Flute, Bass Recorder, Bass Harmonica
 - Chris Bywater – Keyboards, Electronics, Laptop, Percussion, Voice, Violin
 - Steve Dinsdale – Electronic Drum Kit, Keyboards
 - frostlake – Voice, Electronics, Viola
 - Yvonna Magda – Violin, Electronics
 - Walt Shaw – Percussion, Electronics, Voice
 - Terry Todd – Bass Guitar
 ~ With:
 - George Murray – Trombone
 - Paul Schatzberger – Violin
 - Aby Vulliamy – Viola
 - Angela Rosenfeld – Cello

http://theprogressiveaspect.net/blog/2017/07/26/orchestra-of-the-upper-atmosphere-%CE%B83/



https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=_HKOYkvUCvY

* Meridian Trio (Nick Mazzarella, sax) – Triangulum (Clean Feed, 2017)
* Nick Mazzarella & Tomeka Reid - Signaling (Nessa, 2017)
2 noi apariții ale alto saxofonistului american de 33 ani din Chicago, prima „live” cu Matt Ulery (d-bass) și Jeremy Cunningham (dr) stilistic pe calapodul obișnuit al casei Clean Feed, în timp ce al 2-lea de studio, în duo cu cello-ista T. Reid, este încadrabil cam în același idiom „avant jazz/free improv”. Tomeka mai apare recent și în acest trio feminin (posibil deja amintit):
* Hear in Now (String Trio: Mazz Swift, Tomeka Reid, Silvia Bolognesi) – Not Living in Fear (International Anthem Recording Company, 2017)
* Mazz Swift, Tomeka Reid, Silvia BolognesiHear in Now (Rudi Records/Italy, 2012)















* Adrien Chicot (p-no/France) - Playing In The Dark (Gaya Music Production, 2017)
* Paul Lay (p-no/France) - Alcazar Memories/The Party -2 CD- (Laborie Jazz, 2017)
Jazz european mult mai puțin cerebral, fără expresii precum „avant” sau „free”, hai să-i zicem „post-bebop modern”, cu triouri conduse de tineri sub 40 ani și promițători pianiști francezi în acțiune. Cu al 2-lea avem în setul dublu reeditate albumele sale nr. 3 și 4, „Alcazar Memories” cu suedeza Isabel Sörling (voc) & Simon Tailleu (bass) explorând teme folclorice scandinavice și din hexagon, iar „The Party” un album elegant cu Clemens Van Der Feen (c-bass) & Dré Pallemaerts (dr), fără nimic petrecăreț în el în ciuda titlului. Paul Lay a fost ales „pianistul anului” în 2016 de câteva importante reviste și site-uri franceze de jazz, iar primul său succes discografic a fost „Mikado”-ul din 2014.





















* Vadim Neselovskyi (Ukraina) Trio - Get Up and Go (Jazz Family, 2017)
....V.N.: p-no, melodica; Ronen Itzik: dr, perc; Dan Loomis: bass; Sara Serpa: voice (4, 11)
Știam câte ceva de acest pianist din colaborările cu cornetistul rus Arkady Shilkloper, dar acum iată-l pe un album realizat după ecourile emoționante ale apariției „live” în iunie 2014 la Alfa Jazz Fest, la câteva minute distanță de aflarea veștii tragice a doborârii unui avion militar al forțelor naționale de către separatiști, prestația deloc dominant depresivă dedicată victimelor, fiind atunci ad-hoc improvizată și adaptată momentului.
https://www.allaboutjazz.com/get-up-and-go-vadim-neselovskyi-jazz-family-review-by-dan-bilawsky.php



** Stein Urheim (gtr, Norway) – Utopian Tales (Hubro, 2017)
 - The Cosmolodic Orchestra: Stein Urheim: guitar, voc & electronics), Kjetil Møster (sax, from Møster!), Mari Kvien Brunvoll (voc, from Building Instrument), Per Jørgensen (trumpet, from Jøkleba), Ole Morten Vågan (c-bass, from Trondheim Jazz Orchestra), Jørgen Træen, a.k.a. „Sir Dupermann” (gtr, keybs, from Toy, etc) & Kåre Opheim (drums & perc, from Real Ones).

„Așa cum diviziunile rigide ale scalei bine temperate din muzica vestică reflectă structuri ierarhice din societate în ansamblul ei, tot astfel muzica microtonală care folosește între note intervale mai mici decât un semiton, poate fi reflexia unei ordini sociale mai libere și mai fluente.”
Este pasajul pe care-l consider cel mai relevant dintro recenzie a albumului „slide-guitar master”-ului compozitor din Bergen bazat pe lucrarea comandată special pentru...și prezentată în premieră la Voss Jazz Festival 2016, revizuită și adăugită acum...și care, în suprapunerea de subiecte muzicale și sociale, ne proiectează întro lume speculativă S.F. și una a comunităților contra culturale a artelor alternative, arhitectură și filozofie. Muzical -pentru că asta ne interesează în primul rând-, sunt implicate inovațiile în conceptul de microtonalitate ale lui Harry Partch (un artist cu o influență de cult de la jumătatea secolului XX, vezi aici piesele „Mikrotonia”, „Just Intonation Island”), „Americana acustic folk” și chitara „primitivă” excentrică a lui John Fahey, muzica ambientală peisagist-electronică de tip Roger Eno sau Pink Floyd, „fusion”-ul electric a lui Miles Davis din perioada lui „Bitches Brew” ori ritmurile muzicii carnatice din sudul Indiei (vezi „Carnaticala”). Și am înșiruit doar o parte din tapetăria de surse, stiluri, texturi și contraste expusă pe un album totuși foarte fluent, totul derulându-se ca o continuă suită cu estetica unificată a unui grup/ansamblu de jazz contemporan special creat în acest scop, The (Natural) Cosmolodic Orchestra (6/7-tet)...și pe care album, alături de „povești utopice”, întâlnim în „The Selegrend Mouvement” referirea la o comunitate alternativă de tip hippy cât se poate de reală din anii '70 cu care Stein a luat contact în tinerețe pentru că nucleul fondator a avut baza lângă Bergen, orașul natal și de reședință al chitaristului. Cu microtonalitatea nu-i prima dată când Stein cochetează dacă ne amintim de albumele sale solo anterioare, dar nu la amplitudinea și varietatea de pe „Povești utopice”. Chiar recent l-am avut pe același muzician în postarea care a inclus referiri și impresii despre albumul său „Strandebarm” (Hubro, 2016).
Am enumerat mai sus, după titlu, protagoniștii (incluzând-o pe vocalista Mari Brunvoll cu care Stein are câteva albume recente în duo), instrumentele și trupele principale unde activează, mai adaug pe post de caldă recomandare doar că albumul e plasat pentru mine într-un personal Top 3 al producțiilor catalogului Hubro (Music) dintr-un total de circa 70 titluri câte s-au adunat la arhivă, ce mi-au plăcut mai mult sau mai puțin...și totodată No.1, deocamdată, pe anul în curs 2017.



https://vossajazz.no/arrangement/stein-urheim-2/


** Adam Rudolph's Moving Pictures - Glare Of The Tiger (Meta Records, 2017)

De la primele acorduri ale temei-titlu de aproape 14 minute din deschidere suntem transbordați direct în perioada electrică de „fusion” psihedelic a lui Miles Davis din jurul anului 1970 cu tot avatarul ei de ritmuri indo-africane, deci nu doar în ceea ce privește trompeta (și derivatele) lui Graham Haynes. „Atât de bună introducerea, încât mi-a fost teamă pentru ce urmează, alte 6 teme și 4 scurte interludii care să nu se potrivească”, se îndoia un jurnalist. Din fericire, o temere nefondată privitor la restul din  „Privirea aspră a tigrului”.
Pe percuționistul de mână, etno-muzicolog, compozitor și lider îl știam doar de pe 2 albume cu Go: Organic (Guitar) Orchestra, abia cu acest al 7-lea material al formulei care revine după o pauză de 5 ani am luat contact cu „Imaginile mișcătoare”. Și bine am făcut chiar dacă așa târziu, e un grup mai restrâns cu un prim album apărut demult în 1992, reîntregit acum și care merită toată atenția separată și respectul. Rudolph a învățat de la...și a cântat cu somități ca Don Cherry, Yusef Lateef, Fred Anderson, Pharoah Sanders, Sam Rivers, Wadada Leo Smith, Foday Musa Suso, Ornette Coleman, Roy Haynes, Sam Rivers și Jon Hassell, iar acum l-a atras în co-producție și pe „master”-ul basist/producător Bill Laswell și a sa casă M.O.D. Technologies. Primii 2 mentori Cherry și Lateef, alături de John McLaughlin's Shakti și Joe Zawinul's Weather Report -a cărui influență se simte în pianul electric a lui Alexis Marcelo în piesa „Ecstaticized”-  au pus bazele a ceea ce s-a numit ulterior mai mult sau mai puțin discutabil „World Music”, așa încât ne dăm bine seama ce lecții solide a primit liderul care oricum a forțat mereu corsetele stilistice și care e secondat acum de încă 2 percuționiști, Hamid Drake și James Hurt, încât „groove”-ul cu solide rădăcini în Africa de Vest, India, Maroc sau Haiti, e asigurat ca împreună cu clapele, chitarele, basul și chiar un „smart phone synthesizer” să creeze un „non-peiorativ fusion” (conform www.allaboutjazz.com) pînă la meditativa temă de final, mistica, spațioasa și întunecata „Wonderings”. „Spontan, instinctual, plin de culoare, dansabil (!?) și....cel mai important...(oferă) o a naibii de plăcută ascultare (în original „a hell of an enjoyable listen”)” scrie și www.somethingelsereviews.com.
Multe trăsături comune la Moving Pictures cu formule tratate pe acest blog în postări mai vechi: Animation a saxofonistului Bob Belden, respectiv Now vs. Now cu claviaturistul Jason Lindner.

„Track Listing: Glare of the Tiger; Interlude One; Ecstaticized; Interlude Two; Rotations; Dialogics; Ciresque; Interlude Three; Lehra; Wonderings; Interlude Four.
Personnel:
 - Adam Rudolph: handrumset (kongos, djembe, tarija), sintir, cajon, itotele, glockenspiel, gongs, percussion;
 - Alexis Marcelo: Fender rhodes, electric keyboards, Hammond B3 organ;
 - Damon Banks: electric bass;
 - Graham Haynes: cornet, flugelhorn, electronics;
 - Hamid Drake: drum set, percussion;
 - James Hurt: sogo and kidi drums, oghene bell, okonkolo, fender rhodes, smart phone synthesizer module, sound design;
 - Kenny Wessel: electric guitar, electronics;
 - Ralph M. Jones: c flute, alto flute, bass clarinet, soprano and tenor saxophones, husli, bamboo flutes.”



Trailer-ul abumului:
https://www.youtube.com/watch?v=hCsY_RYBlU8

....și o piesă tot în formula de octet „live” din 2014:
https://www.youtube.com/watch?v=6VXvc3vPvDk

Vă recomand și anterioarele albume:
* Adam Rudolph's Moving Pictures - Dream Garden (Justin Time/Canada, 2008)
* Adam Rudolph's Moving Pictures - S/T (Flying Fish, 1992)

Mai aveam de gând să vă „zic” câte ceva și despre următoarele:

* Adam Pieronczyk & Miroslav Vitous (Pol/Cz) - Ad-lib Orbits (For_Tune, 2017)
* The NJE (The Near Jazz Experience) - Afloat (Sartorial Records, 2017)
* Gerardo Iacoucci - Le Avventure (rec. 1970, rel. Finders Keepers, 2017)
* Björn Meyer (6 string el & ac-bass) - Provenance (ECM, 2017)

...dar e deja cam încărcată postarea de azi, rămâne poate pentru data viitoare în funcție de ce mai apare între timp notabil.



luni, 28 august 2017

De la Yelena la Ω▽ (OHMSLICE), dar fără „pencilina", țitera muzicală a lui Bradford Reed


* Yelena Eckemoff Quintet - In The Shadow Of A Cloud -2 CD- (L&H Production, 2017)

Pe pianista de origine rusă stabilită de 25 ani la New York o știam de pe Yelena Eckemoff Quintet - A Touch of Radiance (L&H Production, 2014), atunci tot cu americani acompaniatori, respectiv Mark Turner, Joe Locke, George Mraz și Billy Hart. De data asta, pe un album autoprodus tot la casa proprie de discuri și oferind la pachet cu cele 14 teme muzicale poezii și picturi deasemenea originale (vezi coperțile) create de una și aceeași autoare, o susține un „all star dream team” cu care cântă parcă dintotdeauna, format din nu mai puțin cunoscuții Chris Potter: tenor & soprano saxophones, flute, bass clarinet; Adam Rogers: electric guitar; Drew Gress: double bass; Gerald Cleaver: drums.
Criticul John Kelman a luat la analizat piesă cu piesă dublul set pentru a concluziona că „La umbra unui nor”, „...cu spontaneitatea lui fără echivoc și neașteptatul „feeling”...este cel mai eminent și impresionant album de până acum”, în articol fiind amintite și colaborările cu reputații muzicieni norvegieni Arild Andersen, Jon Christensen, Mats Eilertsen și Tore Brunborg odată cu anterioarele albume Yelena Eckemoff Quintet - Blooming Tall Phlox -2 CD- (L&H Production, 2017) -scos recent cu un grup finlandez, cu Olavi Louhivouri (drums) și Verneri Pohjola (trumpet)-...și Yelena Eckemoff  Trio - „Glass Song” (2013) și „The Lions” (2015):
https://www.allaboutjazz.com/in-the-shadow-of-a-cloud-yelena-eckemoff-l-and-h-production-review-by-john-kelman.php






 
* Victor Provost (steel pan) - Bright Eyes (Paquito/Sunnyside, 2017)
Album de bebop modern cu fler latin afro-cubanez, mai ușor de asimilat pentru oricine urmărește concertul din link cu Victor Provost Group:  „Millennium Stage” (June 19, 2016) etalând un jazz cu rădăcini în Caraibe. Foarte util pentru a vedea și cum arată instrumentul percusiv puțin cunoscut al liderului pentru care declicul componistic (8 din cele 11 piese îi aparțin) a fost tensiunea dinaintea nașterii primului său copil. Printre ajutoare, vibrafonistul Joe Locke și saxofoniștii Paquito D' Rivera și Ron Blake :



* Portico Quartet - Art in the Age of Automation (Gondwana, 2017)
Revenirea după 2 ani a lui Keir Vine (keybs & hang) a completat formula consacrată și în plus se simte pe noul album un crescendo componistic, noi profunzimi ale producției complexe și atenției acordată detaliilor sonore cu un plus al secțiunii acustice (pe lângă hangul oricum mult folosit, pe circa jumătate din piese apar și vioara și violoncelul). Am putea vorbi astfel chiar de o redefinire a „sound”-ului trupei „sculptat” în înșiruirea „minimalism-ambient-worldbeat-techno” dar lăsând loc mereu și unui altceva indefinibil în intenția grupului enunțată explicit de titlu: cum să faci ca muzica ta de azi să se numească tot „artă” întro eră digital-computerizată a automatizării.




* Bill Anschell (p-no) – Rumbler (Origin, 2017)
* Benny Green (p-no) - Happiness! -Live at Kuumbwa- (Sunnyside Records, 2017)
Joseph Shabason (sax) - Aytche (Western Vinyl, 2017)
* Luis Muñoz (dr) - The Dead Man (Pelín Music, 2017)

Set de 4 albume de bun nivel din care l-aș evidenția pe cel al bateristului L.M. originar din Costa Rica, în principal pentru ideea transpunerii în muzică a poveștii experienței aproape mortale a personajului principal dintro scurtă nuvelă a scriitorului uruguaian Horacio Quiroga. Fără voci de data asta, spre deosebire de anterioarele 2 albume „Luz” și „Voz” apărute tot la casa de discuri proprie, muzica nu-și pierde din sofisticare, provocare, finețe, inspirație și viziune mistică. Se remarcă, printre altele, „Tierranegra”, melodie cu ritm accelerat de samba adusă tribut veteranului muzician brazilian Hermeto Pascoal (vezi mai jos).



* Taylor Haskins (analog EVI, synths, p-no, tr) - Gnosis (Recombination Records, 2017)
Jon Hassell și Nils Petter Molvær sunt trompetiștii referențiali de jazz combinat cu electronică pentru T.S. și acest al 6-lea album al său îndelung elaborat pe care regăsim tempouri diverse, de la balada-titlu cu pasaje de harfă și flaut până la funk-jazzul ritmic tipic anilor ’70 (“Artificial Scarcity,”  “ALT_X”). Pentru comparație am ascultat și mai acusticul Taylor Haskins (tr, fl) - Fuzzy Logic (Sunnyside Communications, 2014).




* Anat Cohen & Marcello Gonçalves - Outra Coisa: The Music of Moacir Santos (Anzic, 2016)...albumul cu muzica clasicului compozitor și muzician brazilian (1926-2006) pentru care clarinetista a primit recent de la Asociația jurnaliștilor de jazz „2017 JJA Awards for „Clarinetist of the Year”. Partenerul ei Marcello din Trio Madeira Brasil este un chitarist de 45 ani și desigur conațional cu compozitorul.




** Hermeto Pascoal & Banda (Brazil) - No Mundo dos Sons -2 CD- (SESCSP, 2017)
Dublu set de “música universal”, o fiesta cu jazz îmbibat de bossa, „fusion” și tango a versatilului octogenar brazilian secondat, printre alții, de fiul său Fabio la percuție în piese-tribut cu titluri care vorbesc de la sine: “Para Miles Davis”, “Para Tom Jobim”, “Um Abraço Chick Corea”, “Viva Edu Lobo!” sau “Viva Piazzola!”
Cu toată universalitatea recunoscută a muzicii maestrului, e trist și straniu că pe Internet sunt rare abordările în alte limbi mai răspândite decât portugheza (vezi de ex. „comments”-urile postării de pe YouTube a întregului album cu componențele separate ale fiecărei piese):
https://www.youtube.com/watch?v=B17bz0x21dA&feature=youtu.be



** Marco Minnemann - Borrego -2 CD- (Lazy Bones, 2017)
„Cel mai desăvârșit/împlinit album” de până acum al prolificului „aristocrat” baterist al lui Joe Satriani și Steven Wilson. Asta am citit într-un argumentat și consistent „review”, linia dominantă de tip „fusion” fiind mai apropiată trioului recent Levin / Minnemann / Rudess, cu ceva din imaginația și diversitatea muzicii lui Mike Keneally și, prin extensie, a perechii tată-fiu, separat etalată de Frank și Dweezil Zappa (cel puțin în aceeași măsură, zic eu, cu referințele Queens Of The Stone Age, ZZ Top sau Tarantino soundtrack, cum scrie în aceeași cronică). Joe Satriani și Alex Lifeson apar la chitară în 5, respectiv 3 piese alături de multi-instrumentistul autor. Borrego Springs e numele unui oraș de deșert din California.
http://www.leontk.com/2017/07/30/marco-minnemann-borrego-album-review/



* Christian Wallumrød EnsembleKurzsam and Fulger (Hubro Music, 2016)
C.W.: trumpet, sax, cello, percussion, keys
Încadrat de 01. „Haksong” (simplă, melodioasă, atractivă) și 07. „Kurzsam and Fulger” (parțial, de pe la jumătate, cu același fler ca începutul), albumul de autor are totuși „miezul” cam prea minimalist-abstract și contribuția restului trupei cam discretă...N-aș plasa de aceea acest album printre preferatele mele, nici din discografia pianistului, nici din catalogul Hubro, la general.




* Ω▽ (OHMSLICE)Conduit (2017)

Supergrup cu un proiect experimental foarte original bazat pe experimentele percuțiilor duble procesate printr-un sintetizator modular de Bradford Reed, inventatorul pencilinei descrisă aici (dar nefolosită pe noul album „Conductă”) :

- Jane LeCroy (Sister Spit, Poetry Brothel) - words & voice
- Bradford Reed (King Missile III) - drumming, modular synthesizer & video, producer
- Jonas Blizzard (Drumhead, Blue Man Group) - snow
- Chris Jordan - time lapse footage
with:
- Josh Matthews (Drumhead, Blue Man Group) on drums
- Bill Bronson (Swans, The Spitters, The Gunga Den, Congo Norvell) - guitar
- Daniel Carter (Thurston Moore, Yo La Tengo) - trumpet & saxophones

 



La final, o fugară abordare a necunoscuților de până la parcurgerea listei de 15 tineri jazzmeni recomandați în acest recent link:
https://www.allaboutjazz.com/forget-old-europe-15-european-jazz-musicians-you-need-to-know-about...

* De Beren Gieren (p-no / Belgium) - One Mirrors Many (Clean Feed, 2015)
* 3D: Dabrowski, Davis & Drury (Poland) – Vermilion Tree (For Tune, 2014)
* Duot (Albert Cirera & Ramon Prats / Spain) - Duot (Self Release, 2010)
* Duot (Albert Cirera & Ramon Prats / Spain) - Cactus (Repetidor, 2012)
* Trio Riot (Mette Rasmussen: a-sax / Denmark) - Trio Riot (Efpi Records, 2014)
* Liquid Trio (Agustí Fernández, Albert Cirera, Ramon Prats / Spain) - Marianne (Vector Sounds, 2016)
* Reinier Baas (gtr / Netherlands) - More Socially Relevant Jazz Music (Mainland, 2011) 
* Reinier Baas (gtr / Netherlands) - Smooth Jazz Apocalypse (Mainland, 2014)
* Reinier Baas - Reinier Baas vs. Princess Discombobulatrix -A Mostly Instrumental Opera- (BaasPex Productions, 2016)
* Eve Risser (p-no / France) White Desert Orchestra - Les Deux Versants Se Regardent (Clean Feed, 2016)
* Eve Risser, Benjamin Dubod, Edward Perraud - En Corps Generation (Dark Tree, 2017)
* Julian Sartorius (dr, perc / Switzerland) - Zatter (Intakt, 2014)

...cu evidențierea celor două și o la fel de rapidă concluzie, fără a avea nevoie de toate cele 15-20 ore minimale unei prime audiții complete: e vorba, în ciuda unui titlu derutant ca cel de-al 2-lea („Smooth Jazz”...) al chitaristului olandez, de acel jazz liber improvizat căruia-i putem adăuga și prefixul „avant” pentru care abordarea muzicienilor cât și interesul melomanilor jazzofili vorbitori de limbă română rămân unele prea minore, din păcate...