* Zhongyu (Jon Davis): “Zhongyu” (Is Chinese for “Finally”) (MoonJune, 2016)...."jazz, prog-rock, world"
...și am nimerit cu același glonte cel puțin încă 3 ”trofee”:
* MORAINE: ”Manifest DeNsity” (MoonJune, 2009)
* MORAINE: ”Metamorphic Rock” -live- (MoonJune, 2011)
* MORAINE: ”Groundswell” (MoonJune, 2014)
...și nu-i prima dată când ”vânătoarea” e așa fructuoasă: cine-i curios, răbdător și insistent în căutările urmărind un anume ”fir roșu” e mai mereu răsplătit astfel, cu puțin noroc via Internet. În cazul de față punctul meu de plecare a fost casa de discuri a producătorului, managerului și promotorului Leonardo Pavkovic (emigrat din Bosnia în 1983), aproape o garanție în sine ținând cont de standardele înalte de calitate ale label-ului new-yorkez care există din 2001 și al cărui logo este continua ”explorare a granițelor jazzului, rockului, avangardei și necunoscutului”, cu tentacule întinse acoperind ca distribuție și părți din Europa de Est: Slovenia, Polonia, Turcia, Croația, Serbia...fără România, din păcate...(conform ”http://moonjune.com/about-us/”).
Mai ales acel provocator ”Unknown” de final al logo-ului mi-a îmbogățit colecția în ultimii 5-6 ani cu o duzină de albume din care cel puțin vreo 10 au ca element comun Indonezia (!), ca țară de origine a mai multor trupe/muzicieni, mai ales chitariști. Și-atunci, cineva s-ar putea întreba de ce-aș mai dori încă un nume asiatic care vine cam tot de pe-acolo din zonă, mai ales că spectrul muzical simplist definit ca ”fusion”, deja bine ”acoperit” de atâtea albume, e greu de presupus că ar aduce ceva nou și interesant?...Ei bine, am realizat din start că nu-l știam deloc pe liderul Jon Davis. Nu-i vorba de frontman-ul omonim al trupei Korn, nici de pianistul de jazz mai convențional, ci de compozitorul și ”stick player”-ul din Seattle care de peste 4 decade e implicat în muzică de genuri diverse, de la ”cover bands”-uri de rock clasic și punk până la experimente electronice. Alte date de ”input” privitoare la Zhongyu/Jon Davis sunt la fel de incitante: 3 ani de rezidență la Beijing l-au inspirat pentru acest proiect care avea să combine cel puțin 4 domenii: Rock in Opposition (Univers Zero, Present), rock progresiv (King Crimson), jazz (Miles Davis din era electrică și compozitorul George Russell) și muzica asiatică, în căutarea balansului între extreme: compoziție versus improvizație, serenitate vs. haos, armonie vs. disonanță, complexitate vs. simplitate, acustic vs. electric. Contraste și schepsisuri găsim și în imaginea picturii de pe copertă și întro serie de titluri de piese (ex. ”Wanderland Wonderlust”), iar numele formulei/albumului eponim vine din chineza mandarină și înseamnă ”finally”, rezultat în momentul când, convocând pe 3 dintre membrii grupului MORAINE plus un baterist de jazz venit din Dissonati, Jon Davis a încropit ”în sfârșit” o trupă care să-i cânte muzica personală și pe care putea s-o considere a sa proprie:
- Jon Davis: Chapman Stick, guzheng, Mellotron, ARP 2600
- Dennis Rea: electric guitar, resonator guitar
- Alicia DeJoie: electric violin
- James/Jim DeJoie: baritone saxophone, flute, bass clarinet
- Randy Doak: drums, percussion
plus special guest:
- Daniel Barry: trumpet (in MBBL)
Mai participă la proiect și co-producătorul și inginerul celebru în breaslă, Steve Fisk (Sub Pop, SST, K Records) pentru a cizela un album original îndelung elaborat cu momente în care guzheng-ul -țitera tradițională chinezească- e trecută printr-un sintetizator modulat sau clarinetul bas e condus printro pedală de chitară ”wah-wah”. Așa încât expresii întâlnite în recenzii gen ”forward thinking”, ”multi-faceted progressive music” sau ”pushing boundaries album” rezultă firesc pentru sunetele neașteptate dintr-un ”Tunel de la capătul luminii”, din ”Camere de tortură ale comerțului” cu ”Păr de pisică peste tot” și unde ”Toată mâncarea provine din China” (ca să mă folosesc doar de 4 dintre titlurile ironice sau cu tâlc). Și dacă eticheta ”rock (neo) psihedelic” am întâlnit-o în multe cronici la muzici din ultimii ani care ofereau mult mai puțin, în acest caz la Zhongyu vă asigur că ea CHIAR se poate adăuga adecvat, fără a eclata și fără nicio exagerare!
http://progressiverockcentral.com/2016/07/06/jon-davis-musical-visions/
"Saving progressive music from clichés since 2005" declamau cei din trupa MORAINE (grup tot din Seattle) deciși să evite clișeele genului. Par să fi reușit asta încă de pe debutul ”Manifest DeNsity / Densitate Manifest” (2009), titlu parcă prea asemănător cu ”Manifest Destiny” (1996) -albumul de studio de final al trupei Brand X-, ca să nu ne imaginăm că originalii britanici ar fi putut fi dintre inspiratorii americanilor, pe lângă bornele valabile deja amintite și la Zhongyu...sau că amestecul de Jazz și Oriental tipic de la Mahavishnu Orchestra le-ar fi putut fi străin. ”Densitatea manifest” la MORAINE la care participase inițial cello-istul Ruth Davidson e asigurată mai recent de cuplul James (saxofoane, flaut, efecte) & Alicia DeJoie (fostă ”Allen”, la vioară electrică și ocazional chitară), dar în principal de chitaristul Dennis Rea, școlit în muzica din China și Taiwan și inspirat, printre altele, de surse folclorice și de jazz-rock-ul unor majori ca Terje Rypdal sau John Abercrombie. ”Abordarea intensă și ușor deconstructivistă a jazzului și ”fusion”-ului duce la extensii certe spre un teren avant/experimental” -spune o cronică de pe ”www.progarchives.com”- ”la un album deopotrivă de durată fără pauze, jubilant și complex, abstract, proaspăt, împlinit”. E foarte interesant cum pe ”live”-ul de la NEARFest trupa cu ceva schimbări în componență interferează piese de pe debut cu teme de pe albumul solo foarte ”chinezesc” a lui Dennis Rea: ”Views From Chicheng Precipice” (MoonJune, 2010)...iar mai noul ”Groundswell” de studio, cu elaboratele sale ”In That Distant Place”, ”Waylaid” sau ”Spiritual Gatecrasher”...și finalizat de majestoasa "The Okanogan Lobe", ține standardele tot acolo sus, cu un Dennis Rea preocupat acum mai puțin de chitară -deși apare scrisă ca prim instrument!- și mai mult cu melotronul și alte ”intervenții electronice”:
- AliciaDeJoie: electric violin
- James DeJoie: baritone saxophone, flute
- Kevin Millard: NS stick bass
- Dennis Rea: guitar, electronic interventions, Mellotron
- Tom Zgonc: drums
Câteva cronici la ”Groundswell”, aici: http://www.progarchives.com/album.asp?id=46641
Hector Zazou, Earthstar, Richard Pinhas, King Crimson, Ministry, Pearl Jam...fac parte din lista bogată de colaborări ale lui Dennis Rea, cu care mi-am mai propus să caut, între multe altele și eponimul album relativ recent cu formula de 5-tet a basistului Ryan Berg:
* Iron Kim Style: ”Iron Kim Style” (MoonJune, 2010)
...sau, pentru a-l cunoaște din faze mai timpurii, dintre albumele ambientale cu Earthstar (1978-1982) sau cu LAND (1995-2011), grupul lui Jeff Greinke...alte mici universuri sonore ale unor muzicieni interesanți cu ramificații fascinante care merită o abordare separată.
Varianta ”live” la ”Warszawa” e un tribut adus de MORAINE lui David Bowie după moartea acestuia pe 10 ianuarie 2016...
- James DeJoie: baritone saxophone, flute
- Kevin Millard: NS stick bass
- Dennis Rea: guitar, electronic interventions, Mellotron
- Tom Zgonc: drums
Câteva cronici la ”Groundswell”, aici: http://www.progarchives.com/album.asp?id=46641
Hector Zazou, Earthstar, Richard Pinhas, King Crimson, Ministry, Pearl Jam...fac parte din lista bogată de colaborări ale lui Dennis Rea, cu care mi-am mai propus să caut, între multe altele și eponimul album relativ recent cu formula de 5-tet a basistului Ryan Berg:
* Iron Kim Style: ”Iron Kim Style” (MoonJune, 2010)
...sau, pentru a-l cunoaște din faze mai timpurii, dintre albumele ambientale cu Earthstar (1978-1982) sau cu LAND (1995-2011), grupul lui Jeff Greinke...alte mici universuri sonore ale unor muzicieni interesanți cu ramificații fascinante care merită o abordare separată.
Varianta ”live” la ”Warszawa” e un tribut adus de MORAINE lui David Bowie după moartea acestuia pe 10 ianuarie 2016...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu