Nu era în plan deocamdată, dar o să-ncep cu o descoperire remarcabilă de ultimă oră, un 4-tet din „noul val” al jazzului norvegian, aflat la debut și care-și definește muzica drept „punk-jazz-avant-rock”. Dincolo de subiectivismul acestor (auto)încadrări, astea-s muzicile care-mi plac: cele care-i „pun pe jar” și pe fanii rockului progresiv și pe cei de jazz, fie el și de factura, chipurile mai limitativă de-i zice „fusion”, ceea ce chiar se întâmplă cu acești trondheim-ieni, după cum ar sugera numele/titlul (valabil doar ca loc al nașterii, pentru că băieții sunt rezidenți în Oslo). Evitând ca mai întotdeauna sursele de infos site-ul personal trupă/artist și al casei de discuri aferente -ambele, lesne susceptibile de interese de marketing-, am ales alte „reviews”-uri și surse care-i indică pe principalii membrii drept colegi în 4-tetul Sonotronic (pe care nu-l știu), pe chitaristul Øyvind Nypan un demn urmaș al lui Terje Rypdal, plus atuul câtorva similitudini detectate cu estetica casei ECM, ceea ce înseamnă o „bilă albă” și pentru eticheta Losen Records:
http://theprogressiveaspect.net/blog/2017/09/25/the-tronosonic-experience-the-tronosonic-experience/
https://www.allaboutjazz.com/the-tronosonic-experience-per-harald-ottesen-losen-records-review-by-mark-sullivan.php
Mai avem la dispoziție și canalele video la modă de promovare, cu „trailer”-ul și 2 piese/videoclip, metoda mai rapidă de inițiere în muzica 4-tetului:
* The Tronosonic Experience (Norway) - Tronosonic Experience (Losen Records, 2017)
https://www.youtube.com/watch?v=zPJpY4x1CIQ
* The Tronosonic Experience: "Maelstrom"
* The Tronosonic Experience: "Die Streif":
https://www.youtube.com/watch?v=Jdq_WvAKh10
Foarte puține date am găsit însă despre Ole Jørgen Bardal care, urmărind clipul din link-ul de mai jos în duelul saxofonistic cu Mathias Hagen, s-ar preta idiomului „avant jazz/free improvisation”, diferit de ce etalează cu Tronosonic...:
https://www.youtube.com/watch?v=HGKReXKQ1rc
Øyvind Nypan - Stereotomic (Losen Records, 2017), integral aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ABbrnaWPoI8
Oricum aveam pregătite 2 pepite noi norvegiene de la Hubro ale unor muzicieni cu prenumele aproape identice la care se merită sau nu insistat prea mult, după cum sunt sau nu cunoscute materialele lor anterioare, respectiv:
* Erlend Apneseth Trio – Åra (Hubro, 2017)...."alternative folk, classical, world"Foarte puține date am găsit însă despre Ole Jørgen Bardal care, urmărind clipul din link-ul de mai jos în duelul saxofonistic cu Mathias Hagen, s-ar preta idiomului „avant jazz/free improvisation”, diferit de ce etalează cu Tronosonic...:
https://www.youtube.com/watch?v=HGKReXKQ1rc
Øyvind Nypan - Stereotomic (Losen Records, 2017), integral aici:
https://www.youtube.com/watch?v=ABbrnaWPoI8
Oricum aveam pregătite 2 pepite noi norvegiene de la Hubro ale unor muzicieni cu prenumele aproape identice la care se merită sau nu insistat prea mult, după cum sunt sau nu cunoscute materialele lor anterioare, respectiv:
* Erland Dahlen (dr) – Clocks (Hubro, 2017)...."jazz, post-rock"
Pe Erlend, chitaristul de doar 27 ani specializat în vioara tradițională hardanger cu 8 sau 9 corzi, l-am etalat aici pe blog recent cu ocazia anteriorului „Nattsongar” (Hubro, 2017) de care noul „Åra” nu se deosebește prea mult, deci n-ar fi prea multe de spus. Situație destul de similară și la „Ceasurile” percuționistului Erland care urmează lui „Rolling Bomber” (Hubro, 2011) și mai ales lui „Blossom Bells” (Hubro, 2015)...de acest „Clopote din flori” de care sigur m-am ocupat, fiind și temporal apropiat la circa 2 ani distanță, deasemenea și stilistic, ele -ceasurile, adică- „bătând” sacadat tot în direcția "experimental, jazz, post-rock", „compozițiile apropiate și intuitive gemând și zănzănind cu o brută viață exploratoare...” -descrie plastic și poetic revista MOJO- „...pentru cearea unui nou ciorchine de piese folk norvegiene care pendulează, corespunzător, între utopismul însorit cu picățele până la cele mai mohorâte și întunecate dedesupturi”, cumva sinonim cu albumele, nu puține, concepute ca fundal de imaginar film „noir”.
Pe Erlend, chitaristul de doar 27 ani specializat în vioara tradițională hardanger cu 8 sau 9 corzi, l-am etalat aici pe blog recent cu ocazia anteriorului „Nattsongar” (Hubro, 2017) de care noul „Åra” nu se deosebește prea mult, deci n-ar fi prea multe de spus. Situație destul de similară și la „Ceasurile” percuționistului Erland care urmează lui „Rolling Bomber” (Hubro, 2011) și mai ales lui „Blossom Bells” (Hubro, 2015)...de acest „Clopote din flori” de care sigur m-am ocupat, fiind și temporal apropiat la circa 2 ani distanță, deasemenea și stilistic, ele -ceasurile, adică- „bătând” sacadat tot în direcția "experimental, jazz, post-rock", „compozițiile apropiate și intuitive gemând și zănzănind cu o brută viață exploratoare...” -descrie plastic și poetic revista MOJO- „...pentru cearea unui nou ciorchine de piese folk norvegiene care pendulează, corespunzător, între utopismul însorit cu picățele până la cele mai mohorâte și întunecate dedesupturi”, cumva sinonim cu albumele, nu puține, concepute ca fundal de imaginar film „noir”.
Am mai răsfoit și trecutul 4-tetul texan format de 2 dintre membrii din Snarky Puppy și abordat în postarea trecută datorită noului Thrēq (GroundUP, 2017):
* Forq - Batch (GroundUP Music, 2015)
* Forq - S/T (GroundUP Music, 2014)
....precum și seria următoare cu jazzuri selecte dar fără revelații:
* Adam Pieronczyk (sax) & Miroslav Vitous (bass) (Poland/Cehia) - Ad-lib Orbits (For_Tune/Poland, 2017)....precum și seria următoare cu jazzuri selecte dar fără revelații:
* Björn Meyer (6 string el & ac-bass) - Provenance (ECM, 2017)
* John McLaughlin & the 4th Dimension – Live at Ronnie Scott’s (Abstract Logix, 2017)
* Gary Husband - A Meeting of Spirits: Interpretations of the Music of John McLaughlin (Alternity Records, 2006 / Edition, 2017). Reeditarea recentă are aproape aceleași titluri dar cu ordinea pieselor schimbată.
* Jane Ira Bloom (s-sax) - Wild Lines: Improvising Emily Dickinson -2 CD- (Outline, 2017)....„jazz & poetry”
* Kamasi Washington (t-sax) – Harmony of Difference -EP- (Young Turks, 2017)
* Marius Neset (t & s-saxes) - Circle of Chimes (ACT Music, 2017)
* Gerardo Iacoucci (Italy) - Le Avventure -Compilation- (rec. 1970, rel. Finders Keepers, 2017)
Avem aici 2 albume de jazz (sau, mă rog, „aproape jazz”, cum își spun autorii înșiși) atractiv și accesibil „împănat” cu mult funk și post-punk în cazul londonezilor Terry Edwards (alto & tenor saxes, uneori folosite simultan!), Mark Bedford (basistul din Madness) și Simon Charterton (drums), cu adăugare de „electronics, trumpet, processed voices, and keyboards”...respectiv sound-ul exotic orchestral de pionierat al „aventurierului” compozitor italian „profet în jazz experimental și „sound-design” de pe o raritate de album LP („N.1”) semnat „G. Iaccouci” foarte căutat și prețuit de colecționari și care avea să fie reluat de casa Deneb pe o serie extinsă de 3 volume în 2010 (în original, vol. 2/„N. 2” a apărut semnat sub pseudonimul „H. Caiage”).
Motto-ul discului de bază e elocvent pentru estetica autorului în faza sa psihedelică din jurul anului 1970:
„Lo spirito di avventura e l'elemento predominante che in tutti i tempi a sempre animato l'uomo„ [„The spirit of adventure and the predominant element that at all times always animates man”].
La londonezii NJE se remarcă versiunea la “Voodoo Child (Slight Return)” a lui Jimi Hendrix, iar în ceea ce-l privește pe G. Iacoucci sunt de semnalat, separat de seria numerotată a „Aventurii”, colaborările sale cu pianistul Amedeo Tomassi.
(Revizuind postarea la final îmi dau seama că era mai inspirată gruparea „experiențelor” Tronosonic cu NJE decât a londonezilor cu italianul care merita separat abordat...dar pe moment nu avusesem la dispoziție decât compilația sa recentă. I-am zis „jazz...în ediție limitată”, comparativ cu ultima postare de pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime”, cu mult mai multe titluri)
Recomandări:
G.(Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N.1 (Deneb, 1970)
H.Caiage (Gerardo Iacoucci) - L' Avventura N. 2 (Deneb, 1970)
G. (Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N. 3 (Deneb, 1970)
Gerardo Iacoucci - Simbolismo Psichedelico (St. Germain Des Prés, ?/Deneb, 2015)
Amedeo Tommasi & H. Caiage (Gerardo Iacoucci) - Carnet Turistico (Deneb, 1970)
Amedeo Tommasi & Gerardo Iacoucci - Giochi Di Bambini (Flower, 1975)
* John Zorn - The Interpretation of Dreams (Tzadik, 2017)
La londonezii NJE se remarcă versiunea la “Voodoo Child (Slight Return)” a lui Jimi Hendrix, iar în ceea ce-l privește pe G. Iacoucci sunt de semnalat, separat de seria numerotată a „Aventurii”, colaborările sale cu pianistul Amedeo Tomassi.
(Revizuind postarea la final îmi dau seama că era mai inspirată gruparea „experiențelor” Tronosonic cu NJE decât a londonezilor cu italianul care merita separat abordat...dar pe moment nu avusesem la dispoziție decât compilația sa recentă. I-am zis „jazz...în ediție limitată”, comparativ cu ultima postare de pe blogul paralel „Albume inedite din colecții anonime”, cu mult mai multe titluri)
Recomandări:
G.(Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N.1 (Deneb, 1970)
H.Caiage (Gerardo Iacoucci) - L' Avventura N. 2 (Deneb, 1970)
G. (Gerardo) Iacoucci - L'Avventura N. 3 (Deneb, 1970)
Gerardo Iacoucci - Simbolismo Psichedelico (St. Germain Des Prés, ?/Deneb, 2015)
Amedeo Tommasi & H. Caiage (Gerardo Iacoucci) - Carnet Turistico (Deneb, 1970)
Amedeo Tommasi & Gerardo Iacoucci - Giochi Di Bambini (Flower, 1975)
* John Zorn - The Interpretation of Dreams (Tzadik, 2017)
Am trecut prea superficial în ultimii ani peste unele materiale noi semnate de compozitorul Zorn (de altfel foarte multe, o medie de circa 1 album/lună!), dar acestă „Interpretare a viselor” merită mai multă atenție, pornind de la titlu și copertă, fiind vorba de 3 lucrări evocând vise și obsesii atât reale cât și imaginare inspirate de suprarealismul filmelor lui Luis Buñuel (piesa a 2-a), respectiv de lumea viselor psihotropice a Beatnik-ului satiric și romancier S.F. clasic William S. Burroughs/William Lee (piesele 01 & 03):
01. „Naked Lunch”
02. „Obscure Objects of Desire” - a study in frustration for Luis Buñuel—In Memoriam
03. „The Exterminating Angel”
...puse pe note de John Zorn și executate de următorii muzicieni, din care se remarcă un tânăr și remarcabil vibrafonist japonez (01 & 03) și un 4-tet de coarde condus de pian (02):
- Shanir Ezra Blumenkranz: Bass
- Sae Hashimoto: Vibes
- Tyshawn Sorey: Drums
Jack Quartet (02):
- Jay Campbell: Cello
- Stephen Gosling: Piano
- Chris Otto: Violin
- John Pickford Richards: Viola
- Austin Wulliman: Violin
* Bugge Wesseltoft (piano solo) - Everybody Loves Angels (ACT Music, 2017)
01. „Naked Lunch”
02. „Obscure Objects of Desire” - a study in frustration for Luis Buñuel—In Memoriam
03. „The Exterminating Angel”
...puse pe note de John Zorn și executate de următorii muzicieni, din care se remarcă un tânăr și remarcabil vibrafonist japonez (01 & 03) și un 4-tet de coarde condus de pian (02):
- Shanir Ezra Blumenkranz: Bass
- Sae Hashimoto: Vibes
- Tyshawn Sorey: Drums
Jack Quartet (02):
- Jay Campbell: Cello
- Stephen Gosling: Piano
- Chris Otto: Violin
- John Pickford Richards: Viola
- Austin Wulliman: Violin
* Bugge Wesseltoft (piano solo) - Everybody Loves Angels (ACT Music, 2017)
* Mulatu Astatke & Black Jesus Experience (Ethiopia/Australia) - Cradle Of Humanity (BJX, 2016)...ce face pereche bună cu un album de funk-jazz anterior al arborigenilor:
- The Black Jesus Experience (Australia) - Yeluinta (BJX, 2010)
* Dieter Ilg (bass) - B-A-C-H (ACT Music, 2017)...."Variations on Johann Sebastian Bach"
....with Rainer Böhm, p-no & Patrice Héral, drums. Același trio al basistului care continuă seria extinsă a clasicilor:
- Dieter Ilg (bass) - Otello Live at 'Schloss Elmau' (ACT Music, 2011)
- Dieter Ilg (bass) - Mein Beethoven (ACT Music, 2015)
- Dieter Ilg (bass) - Parsifal (ACT Music, 2013)....Richard Wagner + finalul din Ludwig van Beethoven.
* Rob Luft (gtr) - Riser (Edition, 2017)
* Mark Guiliana Jazz Quartet - Jersey (Motéma Music, 2017)
* V.A./ Blue Note All-Stars - Our Point of View -2 CD- (Blue Note, 2017)
* Cécile McLorin Salvant - Dreams and Daggers -2 CD live- (Mack Avenue, 2017)
...acestea ultime 4, plus cele cu saxofoniștii și basiștii de mai sus, pasibile anul acesta de premii sau nominalizări la Grammy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu