miercuri, 27 decembrie 2017

Mai noi și mai vechi cu Brand X „live”, Nicole Mitchell, Makaya McCraven, Ross McHenry...


* Brand X - But Wait....There's More! / Live 2017 -2 CD- (Self Produced/Burning Shed, 2017)
Ce mare surpriză pentru mine acest „semn de viață” autoprodus de britanico-americani, nu prin noutatea componistică ci prin variantele insolite și reîmprospătat actualizate ale unor teme clasice („Nightmare Patrol”,„ Euthanasia Waltz”, „Malaga Virgen”), cu John Goodsall (guitars, synthesizers), Percy Jones (bass) și Kenwood Dennard (drums, percussion) ca de obicei în prima parte a carierei, principalii artizani. Phil Collins, oricum personaj secundar per total carieră la Brand X, nu apare...și nici n-ar fi avut loc în repertoriul bazat pe piese din 1976-77 de pe primele 2 albume de studio și de pe „Livestock”. E de remarcat și integrarea foarte bună a noilor veniți Chris Clark (keyboards) și Scott Weinberger (percussion). Am senzația, dincolo de lunga întrerupere, că ar fi posibil chiar și un album nou de studio, după pofta de a cânta etalată și recâștigarea fanilor:
* Brand X "And So to F", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=wPwt5_0MhsA
* Brand X "Malaga Virgen", 6-10-17:
https://www.youtube.com/watch?v=HZsolqcluvE
* Brand X - Nightmare Patrol (live) - B.B. King's NYC, 6/8/17:
https://www.youtube.com/watch?v=M9PA3uquchM

* Nicole Mitchell & Haki R. Madhubuti - Liberation Narratives (New and Collected Poems 1966-2009) -live- (Black Earth, 2017)...."jazz & poetry"
Album în concert al flautistei, apărut imediat după alegerea lui Donald Trump ca președinte al S.U.A., care se înscrie în linie cu alte combinații muzicale afro-americane din trecut cu poezia: Charles Mingus: „Scenes in the City” (1957), Gil Scott-Heron: Pieces Of A Man (1971), V.A.: „The Last Poets” (1971) sau Kip Hanrahan’s Conjure: „Music for the Texts of Ishmael Reed” (American Clavé, 1984). Textele militante antirasiale ale lui Madhubuti nu mai fuseseră acompaniate de muzică din anii '70 de la recent dispăruta pianistă Geri Allen (1957-27 iunie 2017), așa încât noi poeme actualizând starea națiunii americane au putut fi puse în context muzical de o parte dintre muzicienii din grupul lui Nicole -Black Earth Ensemble-, plus proiectele derivate.

                                                                                                                           

* Makaya McCraven (dr) – Highly Rare (International Anthem Recording Company, 2017)....„tribal jazz”
Muzicieni din crema jazzistică din Chicago sunt invitați pe acest album apărut tot după alegerile prezidențiale ca și anteriorul, muzica surprinzând emoția și temerile momentului (de ex. în piesa „Venus Rising”).

* Mark Deutsch (at „bazantar”) - The Picasso Tunings -4 CD- (2017)
M-am ocupat de muzicianul-inventator, doar semnalez aici noul său cvadruplu album inspirat de geniul pictorului cubist spaniol.

Repriza feminină cu 5 (+ 1) titluri de mai jos -din care se distinge japoneza în timp ce Esperanza Spalding doar prin extravaganțe nemuzicale și de marketing ale implicării cifrei sale preferate „7” (!)- mi-a fost inspirată și de scrisoarea de protest din linkul de mai jos, urmarea decernării premiilor anuale jazzistice din Franța de către un juriu suspect preferând nu prea se știe de ce artiștii bărbați, majoritatea între 30 și 40 ani.
http://www.freejazzblog.org/2017/12/support-for-joelle-leandre-to-women.html

  * Esperanza Spalding - Exposure -2 CD- (Concord, 2017)
** Itoko Toma (p-no & voc, Japan) - When The World Will Mix Well (2017)
  * Stacey Kent - I Know I Dream: The Orchestral Sessions (OKeh, 2017)
  * Mônica Vasconcelos Sextet - Rise Up and Dance!: Brazilian Songs of Freedom -live- (2016)
      (suport: Mônica Vasconcelos (Brazil) - Nóis (Triple Earth, 1994)
  * Kate Gentile (dr, vibr) - Mannequins (Skirl Records, 2017)...."jazz math-rock"





Basistul australian Ross McHenry -solo, trio și cu cele 2 trupe ale sale- e descoperirea mea jazzistică de final de an 2017, dacă nimic nu mai apare în cele 2 zile rămase: un muzician „absurd de prolific”, “the future of Australian Jazz” cum a fost denumit de presă. Ultimul album e transpunerea reflectării statutului de muzician „outsider” de la antipozi întro lume globalizată, alături de nu-mai-puțin îndepărtații Matthew Sheens la pian și neo-zeelandezul Myele Manzanza la tobe. Dar luxul alocării a 7-8 ore de ascultare, fie și doar ca o primă (și singura?) dată a albumelor, mi-a fost răsplătit nu de acest material, oricum elegant și distins, ci, cronologic, de primul album cu spectaculoșii „Afronauții șaolini” ”Zborul ancestralilor” și mai ales de cele 72 minute generoase ale lui „Distant Oceans/Oceane îndepărtate” unde am regăsit mai toate ingredientele care dau savoare cui credeți?...tocmai muzicii trupei revenite cu care-am început postarea, Brand X, aici cu Ross McHenry pe post de Percy Jones! Așa încât totul se închide frumos ca un cerc la final de an, cu speranțe pentru un 2018 muzical cât mai interesant: „La mulți ani”!
** Ross McHenry Trio (Australia) - The Outsiders (First Word Records, 2017)
* Ross McHenry (bass) - Child of Somebody (First Word Records, 2016)
**  Ross McHenry (bass) - Distant Oceans (First Word Records, 2013)

** Shaolin Afronauts (Australia) - Flight of the Ancients (Freestyle Records, 2011)...."soul-jazz, funk, afrobeat"
* Shaolin Afronauts - Quest Under Capricorn (Freestyle Records, 2012)
* Shaolin Afronauts - Follow the Path -2 CD/2 LP- (Freestyle Records, 2014)
* The Transatlantics - S/T (Freestyle Records, 2010)











Dezamăgire:
* Mostly Other People Do The Killing (trio) - Paint (Hot Cup, 2017)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu